Sonet 130

imaginea utilizatorului cvasiliu
Orasul

Trezit de abanos și de claxoane,
Înot ca broasca-n valul de roboți
Ce-ncalecă pe șarpele cu roți,
În dimineți de sticlă și betoane.

Ascult, din plictiseală, doi bigoți
Din față, cum se-nchină la icoane
Ș-apoi scanează falnice cucoane,
Sub fusta dacă au sau nu chiloți.

Pe geam, o melodramă citadină
Se desfășoară într-un ritm anost:
El – mahăr - o agață, ea – virgină -

Îl scuipă onctuos și-l face prost.
Iubesc orașul! - n-are nici o vină
Că-i populat de umbre fără rost.

1 decembrie 2007