francisc -
IV. pagodă cu liră
o, malah
ca un tigru alb mă întind la picioarele tale am despicat un
munte de flori și de aer, mahal
evantai inima a mea în fața
ochilor tăi desfac coarda
de coarda
o, prințe
dă-mi să mușc o planetă
sunt o zeiță cu limb personal
o născătoare de spații și de oglinzi
o fântână albă sunt, tu mire al meu
am gât de lebădă și umeri rotunzi de fecioară preaînțeleaptă
ușor de mijloc a tras-o pe lăstun. au rupt cămășile cerului. s-a descălțat el și a intrat până
la brâu în pântecul ei. miliarde de sori apuneau sub geana ei neagra. i-a surâs. atunci li se
născu un prunc sfânt care împărăți în cerul cerului.
prințe, mă, prințe rău, mi-e de tine
prințe, mă, prințe rău, mi-e de tine
nu coborî privirea, euridice. vorbește-mi neîncetat
Poezie:
Comentarii aleatorii