cu limbi despicate noaptea mă biciuie voi sângera firește
puțin
întuneric
să fie genunchilor cuib
când mi se va prăbuși iarna prin măduvă
cum o stea
în fântâni părăsite.

e pur si muove, doamnă,
îi râd cu lumina-ntre dinți
e pur si muove

și clipa se lărgește tăcerii
verde flămândă -
iris de linx.