Când vastele spații dispar într-un număr
Și spaima dezmiardă duioase detalii
Un Prinț se ivește prin sparte vitralii
Cu astrul Absenței – pecete pe umăr

Mișcarea a stat nemișcată în fugă
În colțuri de haos vie veghează
Înaltă, secretă, adâncă și trează
Zidită în pajuri – a șerpilor rugă

Pe veșnic nestinsul sfântul sfârșit
Prin vamă de aur pogoară-se harul
Spații de sete alină-și pojarul
Căci jertfa supremă s-a săvârșit

În urmă ne cadă cenușă pe praguri/
Ne cernem spre timpuri din alte meleaguri