Nu as fi situat atat de clar temporal momentul "ora patru" - desi sunt bucuros ca ai trecut cu bine peste ora la care se duceau la sabat vrajitoarele - ci as fi optat pentru ceva indeterminat de genul "aproape dimineata" ori "spre dimineata"... cine nu a trait astfel de clipe de insomnie in care toate devin inspaimantator de clare iar luciditatea nu mai tine cont de ranile pe care le consideram vindecate, nu poate intelege acel "nu sînt" atat de paradoxal in context... sugestiva imaginea gandului materializandu-se ca o ciuperca nucleara, la fel ca metafora efortului inutil al omului de a se adecva dumnezeirii.