se duc zilele ca gândurile care-ncotro
zboară după hârtie și pixuri mov
se duce învârtindu-se acest aprilie
te lasă în urma lui
e-atât de plăcut nici nu știi
te-aș întreba ce mai știi de fapt despre ce
despre cine
eu stau aici pe colțar aș vrea
să nu-mi mai fie atât de frig
n-am chef de nimic televizorul l-am stins
scria pe el plictiseală
până una alta în calea mea nu dau decât de mine
mă privesc pe furiș pe deasupra ochelarilor
mă sar din când în când
câteodată mă ocolesc câteodată
mă întreb ce caut acolo și mai ales
de ce toate pietrele aleg să tacă
eram sigură eram sigură

mami, cât înseamnă 10 metri atâta? îmi arată.
nu, mult mai mult,
mult mai mult, îi răspund.

cât te costă să regizezi o ploaie
nu
una liniștită
de ce?
fără
prea multe nonsensuri