Verdele sparge curcubeul
Revărsându-se în culoarea cetății.
E primăvară cu miros de secetă
Când clorofila invadează aerul,
Până la floare tremurându-l.

Viața mea monotonă și gri
Traversează cameleonic ruine.
Griul mă-mbracă, mă pătrunde
Alveolele sunt pline de culoare,
Ruină printre ruine mișcătoare .

Bucuria desperecheată,
Veștejește la butoniera zilei.
Și a fost ziua mea romană
Iar statuile îmi însoțeau tăcerea
Răsfățându-mă cu priviri goale.

Viitoru-și lasă gândurile
Imprimate în lespedea roasă.
Trupuri se preling, turistică mișcare
Răstignind istorii pierdute-n uitare
Pinii reinventați tremurând în soare.