Virgil -
...
pe strada mea au căzut anotimpurile de-a valma
ca într-o debara dezafectată
o avalanșă de imagini
răstălmăcite vîrstele copacilor
dinți de fierăstrău
toate mușcă din mine
cînd mă apropii de dimineață
cu pași de pisică
să nu sperii
răsăritul
Poezie:
Comentarii
Dahaar -
L-am citit invers, ca să-i prind mai bine sensul: "cu pași de pisică să nu sperii răsăritul cînd mă apropii de dimineață toate mușcă din mine dinți de fierăstrău răstălmăcite vîrstele copacilor o avalanșă de imagini ca într-o debara dezafectată pe strada mea au căzut anotimpurile de-a valma" Poemul e reversibil :). Mi se pare interesant. Finalul (în forma originală) mă trimite la momentul din coșmar în care realizez că dorm și că pot să mă trezesc, va veni dimineața cu siguranță, e doar un coșmar, etc... ceea ce face ca imaginile terifiante să-și estompeze influența. Poemul trebuie citit cum l-ai scris. Căderea anotimpurilor și răstălmăcirea vârstei copacilor doua motive de neliniște dusă până la tortură spre dimineața care va veni... e ordinea firească. Un poem concentrat ca ideatică, în care timpul iși pierde importanța curgerii constante și unidirectionale și îmi vine foarte ușor să fac o comparație cu visul care durează maximum 20 minute dar ne lasă senzația ca am visat întreaga noapte.
Călin Sămărghiţan -
Dahaar, nu separa "vîrstele copacilor" de "dinți de fierăstrău". Eu vad aici centrul de greutate al poeziei: dinții de fierăstrău sunt cei ce mușcă din inelele-vârste ale copacilor, și iată-i mușcând și din mine. De asemenea, cred că se poate renunța la întregul vers "o avalanșă de imagini", această avalanșă e clară din text. La fel, "pași" poate să fie suprimat și să rămână: "ca o pisică". Acesta ar fi gustul pe care l-aș simți eu pe limbă, dar, bine-nțeles, fiecare are gustul lui.
Virgil -
da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru
alma -
Titlul: "gust_de timp", t_d. Nu am vreo sugestie, doar nu îmi sună tocmai armonic. Răsăritul din final e previzibil. Însă, interesante aceste poeme flash-uri, pe care le citesc semnate de tine, de la o vreme.
Hanny -
Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...