gust de timp

imaginea utilizatorului Virgil
...

pe strada mea au căzut anotimpurile de-a valma
ca într-o debara dezafectată
o avalanșă de imagini
răstălmăcite vîrstele copacilor
dinți de fierăstrău
toate mușcă din mine
cînd mă apropii de dimineață
cu pași de pisică
să nu sperii
răsăritul

Comentarii

L-am citit invers, ca să-i prind mai bine sensul: "cu pași de pisică să nu sperii răsăritul cînd mă apropii de dimineață toate mușcă din mine dinți de fierăstrău răstălmăcite vîrstele copacilor o avalanșă de imagini ca într-o debara dezafectată pe strada mea au căzut anotimpurile de-a valma" Poemul e reversibil :). Mi se pare interesant. Finalul (în forma originală) mă trimite la momentul din coșmar în care realizez că dorm și că pot să mă trezesc, va veni dimineața cu siguranță, e doar un coșmar, etc... ceea ce face ca imaginile terifiante să-și estompeze influența. Poemul trebuie citit cum l-ai scris. Căderea anotimpurilor și răstălmăcirea vârstei copacilor doua motive de neliniște dusă până la tortură spre dimineața care va veni... e ordinea firească. Un poem concentrat ca ideatică, în care timpul iși pierde importanța curgerii constante și unidirectionale și îmi vine foarte ușor să fac o comparație cu visul care durează maximum 20 minute dar ne lasă senzația ca am visat întreaga noapte.

Dahaar, nu separa "vîrstele copacilor" de "dinți de fierăstrău". Eu vad aici centrul de greutate al poeziei: dinții de fierăstrău sunt cei ce mușcă din inelele-vârste ale copacilor, și iată-i mușcând și din mine. De asemenea, cred că se poate renunța la întregul vers "o avalanșă de imagini", această avalanșă e clară din text. La fel, "pași" poate să fie suprimat și să rămână: "ca o pisică". Acesta ar fi gustul pe care l-aș simți eu pe limbă, dar, bine-nțeles, fiecare are gustul lui.

da, cailean are dreptate cu privire la dinții de fierăstrău dar nu cu privire la avalanșa de imagini (zic eu). în ce privește pisica probabil că acolo adevărul e la mijloc undeva între eliptic și estetic dahaar are însă o perspectivă mult mai senzorială și mă face și pe mine să îmi privesc textul cu alți ochi, și asta nu e puțin lucru

Titlul: "gust_de timp", t_d. Nu am vreo sugestie, doar nu îmi sună tocmai armonic. Răsăritul din final e previzibil. Însă, interesante aceste poeme flash-uri, pe care le citesc semnate de tine, de la o vreme.

Azi pe ulita mea o cioara a mincat un porumbel( poate asa se intimpla mereu) insa faptul,el in sine, mi-a dat de gindit : vezi, de-ai n-o sa mai fie pace-n Orientul Mijlociu...