poți să îl pipăi din cap până în picioare,
să încerci să îi dezlipești nasul sau ochii,
poți să îl dezbraci de sacou și să îi coși buzunarele
să îl însemnezi pe frunte ca să nu-l pot schimba
cercetează-l cu atenție, ți-am spus:
acesta nu este un truc magic,
acesta este un poem adevărat.

oamenii spun că există poate
o mică taină în finalul lui în început ba chiar
pe undeva printre silabele mijlocii.
altfel cum ar putea
să facă să dispară ființe și obiecte,
gânduri și sunete de tot felul,
locuri mai mici sau mai mari și chiar vieți întregi,
pe urmă să le aducă înapoi ca și cum
nimic nu s-ar fi întâmplat.
cum ar putea să ia
pe rând sau în același timp
chipul unui prinț al unei nuci lovite de un perete
al unor plânsete de copil flămând
chipul celui care citește sau al celui care
astăzi îl scrie.
unii au spus chiar că datorită lui
au început să se schimbe lucruri
în ei înșiși.

oamenii spun multe despre el,
acesta însă
nu este un truc magic.
acesta este un poem adevărat.