- Ce este dragostea?
a fost întrebat domnul K, în epoca de piatră
- Mâncare! Mâncare! și diavolul tazmanian, precum tornada, înfulecă rățușca

- Ce este dragostea, domnule diavol? a întrebat rățușca cea urâtă, în zale și coif
Era pe vremea Sfântului Jacques de Molay, marele templier
- Domniță, este reduta care-mi va cădea la picioare! Dați-mi voie, prințesă a inimii mele, să vă sărut rotula!
Și atunci, reduta fu cucerită. Trei zile și trei nopți benchetuiră și-n vârtejul acela aruncară mărgăritarele marii prințese în lăturile porcilor.

- Mă mai iubești? a întrebat doamna K, cu picioare de lebădă, pe domnul porc, după o mie de ani
- Auzi, rățușco, e gata mâncarea?

Într-un colț, domnul K privește la domnul și la doamna K și notează cu creionul chimic, de aur: “de trimis barza”