nu știu unde am ajuns
sau ce dracu' căutam aici

ceea ce îmi sclipea în minte
era faptul că nu am dormit
că doar am rîs și am plîns mult
pînă s-a făcut dimineață
pînă se auzeau păsări ciripind
atît de fals ciripind
și lumina răsăritului părea atît de artificială
că am smuls toate posterele de pe pereți
și am făcut un duș rece

ploua mărunt
cred că am lăsat
apa să curgă

mai bine rămîneam
sub cerurile deschise

m-am uitat în oglindă
eram slabă, palidă
și plină de furie

se mișcau în jur
oameni în alb
zîmbete idioate
firicele de lumini

o femeie își bîțăia nervos
piciorul sub masă

pe un perete scria ceva despre
revelații
nu vreau nu vreau nu vreau
să devin altcineva
îmi tot repetam răsucindu-mi capul
înspre
o oglindă rombică
atîrna
pe cîteva ațe străveții
părea că se ține în aer
că lumea e o masă care te ține
mereu în colț

albert mă asculta cîntînd
și eu îmi simțeam vocea răgușită
nu vroiam să mănînc nimic
totul era grețos

mă gîndeam că orice moment ar putea fi o trezire
din coșmar
apoi nu mai știu
cum sforile s-au prins
de încheieturile mîinilor mele
cum au început să mă doară
carnea, oasele și demnitatea

cum vomitam trecutul din mine

îmi era frig
eram tristă
dar nu aveam lacrimi
doar grăuncioare de sare pe obrazul uscat

altcineva le vărsa pentru mine
într-o odaie impecabil de goală