Simţeam eu ceva

la profu ăsta al meu de matematici
şi de aceea am venit la tine Bătrâne
să mă lămuresc dacă-l bănuiesc degeaba
sau nu şi te iau pe tine arbitru-n problema aceea cu coordonatele

ce zici
accepţi?

uite cum mă grăbeşti acum
în camera mea... cu ceaiul, crema pentru tort.........
dar sufletul cu-atâta disconfort
de undeva departe, dintr-un străin aeroport,
îţi povesteşte el precum

Căluţului de Istru

formula lui heron nu-i place, dacă-l întreb răspunsul, tace, mă-ntind să ies la tablă – zice – stai în bancă, de ţin pumnul sub barbă, ce cadru îmi aruncă!
De ies eu să spăl cârpa, nu observă că nu mai sânt în prima bancă, de parcă-s de mărimea unui pui, dar cum dispar eu după uşă – imediat exclamă – cârpa nu-i!
Bătrâne, ştii cât sufăr? Pînă la Calu’ Dunării, viaţa-mi era un splendid nufăr. Acum – numai examen infernal, în ajun de bal…
Unde îţi este ţărmul de la far, să-mi înfăşor eu ghina într-o frunză de stejar...?
Şi să o ard cu totul!

Să ştii, este mai dureros decât atunci când Ponna te bate cu labuţa
Bătrâne, Calul
Mă-nvaţă să mănînc cu beţişoare chinezeşti mămăliguţa

Îmi dă o praştie şi zice să-i aduc în cinci clipite vrăbiuţa
Şi pîn' la urmă totdeauna iese că eu îi sânt maimuţa.