Într-o noapte cu pereţii de sticlă
cine să te mai caute?
poate o femeie izgonită de întuneric
din casa cu ferestre murdare
Pe care nu le deschide mînă de om.
Scrumul luminii din inima ei
se retrage spre margini
afară crapă mugurii pe crengi
înviorează tăcerea
luminând scara interioara a casei
cu urcuşul femeii.
Stelele bat pasul pe loc
la hotarul somnului
pâna când se deschid porii nopţii
cântă cocoşii de ziua
si înfloresc gândurile
pe sânii ei calzi
cu cireşe coapte