ofițerul beat al rațiunii

imaginea utilizatorului Virgil
ludice

poetul
ofițerul beat al rațiunii
l-au arestat în pat cu o moarte
în timpul unei alarme demistificatoare
i-au confiscat ultimele cuvinte
și stilul aparte
în fața curții marțiale
i-au citit sentința
condamnat
să apară
în carte

Comentarii

Profetului, Daca mi se da voie as numii textul "O filosofie in versuri a poetului" Desi ca forma este ludica ca idee este extrem de complexa.si ce este oare filosofia decat un sir de intrebari copilaresti la care se raspunde cu mijloace super mature(parafrazandu-l pe Blaga) Comparatia poetului cu un ofiter beat al ratiunii, parcursul acestuia,precum si finalul(condamnat sa apara in carte)m-au lasat fara cuvinte.Am savurat poezia ca pe o cafea tare dupa o betie a ratiunii si mi-am dat seama ca nu am ce sa ii reprosez... Bravo si jos palaria in fata acestei poezii.(spun asta respectand valoarea,subiectiva totusi,pe care o acord textului si in nici un caz ca o replica "draga tie" Numai bine

Există chiar de la începutul poemului un acuzativ la care lipsește prepoziția: "poetul ... l-au arestat". O fi licență poetică. Apoi poemul se termină. Altădată, "ludicele" scrise de Virgil Titarenco aveau valoare literară.

L-au condamnat sa traiasca dupa moarte intr-o carte. Adevarata pedeapsa a poetului este sa moara necitit.

Daniil, te asigur că ai receptat exact ce am vrut să scriu. Alma, mă tem că vrei să găsești nod în papură."Ludicele" mele cred că au cam fost întotdeauna de literare sau neliterare. Dar dacă ție nu ți-a plăcut aceasta, nu cred că e un motiv suficient ca să proferezi o sentință atît de lipsită de argumente. Părerea mea, umilă

Hanny, uite, vezi, aici ne deosebim. Eu mă consider bard. În momentul cînd îmi va apărea prima carte o parte din mine va muri. Nu o voi mai putea aduce înapoi. Ca bard, versurile mele sînt vii, pot să le fac și desfac cum vreau.... sînt ca o ființă vie care mă înfășoară, cu care mă alint

Profetule, cind o sa-ti apara prima care te vor invalui oamenii si gindurile lor. Reactii normale sau anormale la gindurile tale. Cind te vor palii alte ginduri si alte versuri le vei da si pe acelea, dar tie personal nu-ti ramine decit senzatia de ce-a fost in tine, risul si plinsul bucuria sau tristetea, dorinta sau nedorinta.Asta-i parerea si senzatia mea. Poate ca eu sint mai putin credincioasa scrierilor mele si-atunci le las sa plece. Stii doar, sint mame poloneze care-si tin pruncii linga fusta toata viata si sint mame care-i elibereaza sa traiasca propria lor viata. Dupa principiul " uf gozal" adica zboara pui de pasare .Tu esti o mama poloneza?