Bătrâna cu flori
mi-a întins lăcrămioare
de obicei cumpăr
le ador
azi doar
i-am zâmbit i-am întins o monedă
şi-am trecut mai departe
a alergat după mine
Ia-ţi florile
nu primesc de pomană
s-a oprit nedumerită
când mi-a văzut lacrimile
De ce plângi maică?
a întrebat simplu
cum întreabă femeile
de la ţară
chiar aşa
de ce plâng?
ridic din umeri
mă uit la ea
nu se lasă clintită aşteaptă răspuns
Am o depresie zic
Adică ce?
Asta-i un fel de doagă lipsă?
Îhm...
n-are nimic mă consolează
nu eşti singura...
da` să nu mai plângi
că-ţi strici ochii
uite
eu stau în frig
pentru doi bănuţi
bat cale lungă
rabd de foame
n-am lemne de foc
şi nu mai plâng
tu doar ai coborât din maşină
eşti îmbrăcată
încălţată (oho! şi-ncă cum! dar numai eu am voie s-o spun)
ce-ţi lipseşte?
în afară de doaga-aia...

nu pleacă
nici nu tace
ce să-i răspund?
când nu ştii ce să spui
cel mai la-ndemână
e adevărul

Dragostea!
asta-mi lipseşte
ai vrut să ştii
ai aflat
mai vrei?
na să te saturi
Dragosteeeeaaaa!

se uită buimacă
îşi face cruce
face un semn la cap
către omul cu fluierul
care cântă şi el
pentr-un bănuţ
fata asta săraca
e dusă
ai auzit ce-i lipseşte?
omul îşi vede
de fluierul lui
apoi începe să fredoneze
Dragoste buruiană rea!
femeia îşi vede
de lăcrămioarele ei timpurii

eu
îmi văd de drumul meu
presărat cu lacrimi…