I-auzi? Sub fereastră, dau din mâini și picioare, sar și se-mping înspre vale!
Peste o săptămână e maratonul,
e marea alergare, vor înconjura orașul
iar câștigătorul va fi purtat pe umeri
și va fi strigat pe străzi și în cârciume.

Dar adevărat este că eu, eu nu m-am antrenat îndeajuns
am fost luat cu treburi, am făcut una-alta
și iată-mă înaintea călăului cu mâinile legate și picioarele în butuci.

Auzisem demult sunetul clopoțeilor de la bicicletele lor, zorindu-mă s-o iau din loc
seară de seară, spre stadionul municipal
Dar mi-am zis: Lasă, băiete, e vreme!...
Am lăsat, am tot lăsat, ba râdeam de bebelușii ăștia
care-și flexau genunchii când trecea o pipiță.

Dar azi, deodată, am știut: trebuie să câștig!
Anul acesta eu, eu voi fi primul, simt deja asta
Mă și văd purtat pe umeri și strigat pe numele mic
La colțul străzilor și din ușa cârciumii:

- Georgeeee, Georgeeee! Mă, băiatule! Vino` ncoa, hai!
Ei, așa mai zic și eu; logic, mă duc, dau mâna cu fiecare,
Întorc un scaun, mă pun și aștept să întrebe:
-Ei, cum a fost? Cum l-ai pierdut pe Picioroange,
Triplu campion și băiat de primar? Ia zi, cum ai făcut-o?

Normal, la început aș da-o cotită:
- N-a fost cine știe ce! Mă trimise maică-mea să-i cumpăr niște sare,
de la magazinul din colț, îl știți pe ăla nou “Belvedere”!?
Așa, ăla! Ei, și cum ăia nu mai aveau sare și trebuia să-i aduc repede
Am luat-o spre centru, prin fugăricii ăia...Restul, îl știți: am trecut ca prin ciur,
am luat cupa și-am dus mamii sarea taman la fix, că sosi și tata, din delegație.

Dar ție, dacă m-ai întreba, ieșind de sub duș: Pentru cine ai câștigat cupa, George?
ți-aș spune.
Doar că acuma nu știi că exist...
Dar peste o săptămână , peste o săptămână e maratonul,
marea alergătură, vor înconjura orașul ...