când l-am întâlnit, pășea pe covoare de sticlă
reconstituia trupul iubirii din fum
în prag ori în spatele mesei așteptând
aproape ritualic lăsa țigara să ardă până la capăt
rug păgân
firul ei de ață înălțându-se a om
își cuprindea cu palmele fruntea a migrenă
a singurătate acceptată
matură
fără împotriviri
lua pământul în palme cântărindu-l ca pe un bulgăre de aur
însetat, caută în izvorul nopții paharul dorit
dând la o parte copacul de ceață al tăcerii, țâșnește în fața lui
unduind muzica unui sentiment necuprins
simte furtuna
o alege
sărutul lins al tălpii, topit în voal de fum
pe perna de nisip ei pleacă într-un dans nesfârșit,
hypnotic o străpunge cu pumnalul
izvorând venin și miere
lângă ei, o cămilă oarbă pipăie întunericul
d e c e s u l a f o s t î n r e g i s t r a t l a o r a 1 2 : 47
m-am hotărât să mă duc mâine la animax să-mi cumpăr un acvariu cochet
privind pești înotând prin casă o să gândesc liber despre lucruri obscene
cum viețile noastre sunt tare ciudat pline de felurite accidente
de o fericire inexplicabilă temporar și pe urmă mereu
Comentarii aleatorii