ne-au exilat în cufere de tămâie
femeile noastre obosesc prea repede, multe au măduva uscată
în palma cu spini, bărbații plivesc biserici
o mie de Sare împart pâine albă la mese dar noi nu luăm cina
(din toate galaxiile ne-au adus aici
să ne păzim unii pe alții)

fugind, ne unim degetele prin gard
o emoție lichidă / de metal / ochiul transpiră
departe, femeile adună în coșuri de răchită un oraș de sticlă
chivot de frângere și ridicătură
trubadurii scot flautul. e nunta unor regi,
în căușul ei, râd liberi păstrăvii lăsând în urmă o casă
ca o pernă albă din care zboară copii

iar tu, mireasă, înmulțește zâmbetul rahilei
îmi șoptește mama împletindu-mi luna /
ban de aur în salba de la gât/
veselindu-te cu bărbatul tău

peste pântecul meu, nările tale visează adâncuri
violent trupul îmi încolțește

învelit în frunze, un copil s-a agățat de uterul meu

aud
o liniște respirând
înăuntru

*dimineață am repictat poemul

canon să dormim împreună

ne-au exilat în cufărul de tămâie
femeile noastre obosesc prea repede, au măduva uscată
în palma cu spini, bărbații plivesc biserici
o mie de Sare împart pâine dar noi nu luăm cina
(din toate galaxiile ne-au adus pe planeta asta pustie
să ne păzim unii pe alții)

fugind, ne unim degetele prin gard
o emoție lichidă / de metal / ochiul transpiră
departe, femeile adună în coșuri de răchită un oraș
trubadurii scot flautul din chivot la masa unor regi,
în căușul nunții, râd liberi păstrăvii
lăsând în urmă o casă ca o pernă albă din care zboară copii

iar tu, mireasă, înmulțește zâmbetul rahilei
îmi șoptește mama împletind luna în salbă la gât

peste pântecul meu, nările tale visează adâncuri
violent, trupul încolțește
un leagăn învelit în frunze,
un copil s-a agățat de uter

aud
o liniște respirând
înăuntru