între două nostalgii, sărută-mă
sunt geloasă
mă-ntreb dacă un bărbat știe
sânii unei femei au arhitectură de fagure
(în firida lui ascunzându-și smochinul umbros ziua toridă de vară
muezinii cioplesc drumuri de lapte)
mă cufund în tine ca-ntr-o iarbă înaltă
ți-am spus de atâtea ori: ne vom alege casa
dacă ne vor lăsa o noapte întreagă să facem dragoste în ea
simțind valuri de magmă, degetele tale pierdute înlăuntru-mi
măsoară adâncimile apelor
trupul rupt în fâșii de pâine face loc toamnei să intre
printre brazde cu mormane de fructe primenind epiderma, sărută-mă
sunt geloasă cu fiecare cuib gol printre ramuri
ia-mă în brațe reconstruind pragul ruginit al venelor
podind o nouă cupolă cu gliastre nașterii
îmi uguie a muguri sub aripi măslinii
vinde toate cămilele tale și răscumpără-mă morții
sfâșiindu-mi carnea de dorință
m-aș izbi în tine ca o apă de stânci
pentru asta-s femeie
desfă-mă
pentru asta sunt nuferi
stângaci mâzgâlesc foi cu chipul tău
le îmbim de mirosul tău
degete mânjite-n culoare, te pictez cu umezeala din mine
(versiunea initiala)
trupul ... ca un stup / între două nostalgii
sărută-mă
sunt geloasă
mă-ntreb dacă un bărbat știe
sînii unei femei au arhitectură de fagure
în firida lui ascunzându-și smochinul umbros ziua toridă de vară
clopotele sfântului stelian deschid drumul laptelui
mă cufund în tine ca-ntr-o iarbă înaltă
ți-am spus de atâtea ori
ne vom alege casa dacă ne vor lăsa o noapte întreagă
să facem dragoste în ea simțind valuri de magmă degetele tale
pierdute înlăuntru-mi măsoară apele dunării
trupul
rupt în fâșii de pâine face loc toamnei să intre
printre brazde cu mormane de fructe primenind epiderma
sărută-mă
sunt geloasă cu fiecare cuib gol printre ramuri
ia-mă în brațe
am nevoie să reconstruiești pragul ruginit al venelor
podind cupola cu gliastre a nașterii
îmi uguiesc de muguri
sub aripi
măslinii
ultima versiune
între două nostalgii, sărută-mă
sunt geloasă
mă-ntreb dacă un bărbat știe
sînii unei femei au arhitectură de fagure
(în firida lui ascunzându-și smochinul umbros ziua toridă de vară)
muezini cioplesc drumuri de lapte
mă cufund în tine ca-ntr-o iarbă înaltă
ți-am spus de atâtea ori: ne vom alege casa
dacă ne vor lăsa o noapte întreagă să facem dragoste în ea
simțind valuri de magmă, degetele tale pierdute înlăuntru-mi
măsoară adâncimile apelor
trupul rupt în fâșii de pâine face loc toamnei să intre
printre brazde cu mormane de fructe primenind epiderma
sărută-mă
sunt geloasă cu fiecare cuib gol printre ramuri
ia-mă în brațe reconstruind pragul ruginit al venelor
podind o nouă cupolă cu gliastre nașterii
îmi uguie a muguri sub aripi măslinii
vinde toate cămilele tale și cumpără-mă
sfâșiindu-mi carnea
m-aș izbi în tine ca o apă de stânci
pentru asta-s femeie
desfă-mă
pentru asta sunt nuferi
stângaci mâzgâlesc foi cu chipul tău
le îmbin cu mirosul tău
degete mânjite-n culoare, te pictez cu umezeala din mine
Comentarii
Virgil -
Dom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
Virgil -
nu-mi place expresia „muezinii cioplesc drumuri de lapte”. Ce caută cîntăreții ăștia islamici în canalele lactifere (că de ele bag seamă că e vorba) ale unei femei?? Nu comunică decît o aberație. nu-mi place expresia „măsoară adâncimile apelor”. Mă duce cu gîndul la cotele apelor Dunării. nici „mormane de fructe” nu îmi cade bine. nu înțeleg ce înseamnă cuvîntul „gliastre”. Nu cred că există în limba romănă. e fain versul de context dar „mă morții” sună ca porcu aș renunța la „de dorință” că se subînțelege expresia „le îmbin de mirosul tău” sună aiurea. Poate era mai bine „le îmbin cu mirosul tău” sau altă soluție. În rest e un text cu vînă care dacă ar fi țesălat cu exigență ar rămîne în timp
queen margot -
multumesc de trecere si critica vulcanica m-ati convins ,,poetic'' sa scriu sîn nu sân gliastrele sunt pietre care la atingere devin lichide, o materie ce isi schimba starea din solid in lichid dar fara fierbere, nu e gheață ci viață.
Fluerașu Petre -
Katya, felicitari pentru acest poem, este superb, pur si simplu superb. Inceputul in forta m-a convins. Cuvintele tale inseamna mult, te exprimi in forta si reusesti sa-ti impresionezi cititorii. Mi-a placut si finalul, cu acea personalizare care ofera un sentiment de intimitate atat de necesar. Ofer o penita. Fantastic text! p.s. mai bine lasa doar ultima varianta. Impactul va fi mai mare. Virgile, sân este mult mai logic, arata mult mai bine din punct de vedere tipografic. Si, pana la urma, nu-i asa, legile nu se comenteaza. :) mi-a placut sa citesc acest text petre
bobadil -
Uite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
bobadil -
scuze, urâte, nu rate, urâte cu â din a
stefan doru dancus -
Pretuiesc fiecare intalnire cu poezia ta. Asta voiam sa-ti spun. Dancus
stefan doru dancus -
Apropo, "san" creeaza in mintea unui cititor imaginea a ceva rotund, sferic, pe cand "sin", privit ca semn grafic, are o rezonanta ascutita. Personal, vad "sinul" ca pe un polizor. De ce sa nu scriem cu "I" din "A"? Ne face aceasta interdictie sau "lege academica" mai destepti? Ori mai prosti? In fond, sustinandu-mi ideea, declar ca mai degraba as pipai o rotunjime decat un polizor. Sa ai pace, Queen, Stefan Doru Dancus
Virgil -
Petre Fluerasu, „sân este mult mai logic”? După care logică? Logica de Dîmbovița? Hai să fim serioși. „arata mult mai bine din punct de vedere tipografic”? Iată o glumă de zile mari. Mîine poimîine ai să îmi spui că arată mai bine în manele. Și după aia ce urmează...? Bobadile, Katya nu știu cum va scrie de acum „sîn” dar mă tem că un sport dăaunător pentru sănătatea ta este să încerci să îți dai cu părerea despre poezie. Pe bune că ajungi mereu la „cuvintele altora”. Stefane, probabil că fiecare cu „trigonometria” lui.
Aranca -
despre texte: exista de fapt trei versiuni din care nu inteleg, trebuie aleasa una de catre fiecare cititor? in acest caz, optez pentru o varianta a III-a insa una imbunatatita... iti promit ca in doua zile voi incerca sa-ti explic pe larg ce si cum.
queen margot -
cititorul oricum isi alege intotdeauna versiunea cu care poate rezona, insa expunerea variantelor nu e aleatorie ci pentru a dezvalui acunsa fata a lucrului la poem, ca si cum ar fi straturi succesive de culoare la o icoana...multumesc tuturor de trecere, lectura, cuvinte, opiniile voastre sunt ca un fagure in care/si ascunde smochinul umbros...
Aranca -
si totusi nu sunt de acord cu aceasta "inovatie" de a alege varianta preferata; imi sugereaza prea mult un aspect pe care nu il doresc, prea comercial. in plus imi da senzatia unei nesigurante. nu te lasa influentata. in afara de asta, compararea unei poezii cu o pictura cu mai multe straturi succesive sau cu o icoana, e iarasi fortata; chiar si cu ideea unui palimpsest, mi se pare prea exagerata. revin. maine.
stefan doru dancus -
Nu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
vladimir -
Un univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.