Personajele, patru sau cinci, depinde de privitor, ar trebui să își aleagă actorii din public. Decorurile se schimbă încontinuu, obosind ochiul. Aceeași fereastră.
desenează-mi o casă numai din sticlă
pune de jur împrejur pietre
te voi ruga să mă lași pe mine să ridic marea din câteva picături de sare
și-o tușă de sânge
nu voi mai scrie niciodată
cuvintele trebuie să aibă culori știi
la naiba ar trebui să ia cineva tabloul ăsta să-i inventeze un cui
și o ușă
să nu uităm casa ar fi
atât de transparentă încât nici nu ne-ar mai putea spune povești
așa cum fac majoritatea caselor cu cei care le locuiesc
s-ar întinde probabil ca o rana urâtă mai întâi pe mâinile noastre
mai apoi înspre grădină
cancer prin care timpul dă târcoale mârâind
nu voi mai scrie niciodată
ar trebui să faci focul cu rămășițe de iarbă
în mijlocul casei am avea impresia că-i vară
sau un alt anotimp din ăsta
fără sunet
vezi tu am adormi
nu ca în noaptea aceea în care
unul din cei de afară a luat în sfârșit o piatră
Comentarii
alma -
Poemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
Ariana -
Bianca, cu poezia ta nu pot să nu îmi continui gândul ce nu îmi dă pace de la o vreme. Cum că la un moment dat (moment ce ne alege) ar trebui să ne reinventăm. Am începe prin a născoci cuvinte, un loc, visul, am naște apoi ideea de povestea. I-am supraviețui. Nu văzusem comentariul Almei atunci când ți-am citit poezia. Aceeași părere am avut-o și eu. Am înțeles că este transparent cadrul tău, explicitarea și mai ales reluarea ei mi s-a părut a zgâria un pic.,,Am avea impresia că-i vară"...cred că poți găsi o formulare mai insinuantă și chiar mai senzitivă. Finalul...dacă nu aș fi citit comm-ul Almei aș fi fost convinsă că nu există negația aceea. Dar nu pentru a-i da forță, pentru că nu se poate altfel, doar că, deși susțin ideea de încheiere prin negație și chiar negare, sunt convinsă că îi poți da un grad mai mare de acceptabilitate, de asimilare. Ideatic subscriu deci, dar o mică modificare a formei poate ar fi binevenită. Am insistat cam mult, nu pentru a căuta motiv cârcotaș, ci pentru că mi-a plăcut cu adevărat. Și atunci, fiecare tinde spre perfecțiune :). Dar tu știi cum e mai bine. Ce nu am înțeles...indicația de regie cu care debutează poema. Nevoia de deschidere, chiar și doar ca potențialitate, implicând poate paradoxal închiderea este ok...însă...de ce ,,aceeași"?. Era necesară păstrarea unei legături, sau a unui refugiu? Este un mod de a observa/simți în ambele ipostaze?
Sapphire -
Alma, din cate inteleg eu asa mai pe romaneste, avea si poezia asta (daca o fi poezie) doua momente sugestive, si-acolo am dat chix?! :-) Am sa o iau cu transparenta: am incercat sa modific ceva, dar nu pot renunta la mai mult, cel putin nu acum. Tu vorbesti de forta, or acolo este un moment de aparent respiro... Referitor la final: cred ca nu e prima data cand ma pui in fata unei astfel de intrebari de cotitura (sau imi aduc eu aminte gresit, e si asta posibil): de ce trebuie o poezie sa aiba o anumita "conduita"?! De ce trebuie sa se muleze neaparat pe o anumita linie ideatica prestabilita? Pe langa faptul ca am vrut sa vorbesc intocmai de o noapte oarecum alba, eu cred ca cel care citeste, daca a reusit sa intre atat de mult in "atmosfera" unei poezii incat sa si-o insuseasca, va avea puterea la un moment dat sa se lase si in voia poetului... Lasa-ma, Alma, asadar, sa iti vorbesc despre o noapte in care nu se doarme. Daca forma are de suferit, in sensul ca este "urta" (dar ce-i urat in poezie?!), atunci aici da, se mai poate lucra. si imi sunt de folos (asta sigur nu e prima data cand o spun :-) trecerile tale. Ariana, parte din raspuns e cuprins si in raspunsul Almei. Vezi tu, am receptat, daca doi iti spun ca esti beat, e bine sa te duci sa te culci :-). Am schimbat forma pentru a da posibilitatea de respiratie si acolo, cred ca aveti dreptate si se cerea. Dar imi doresc acelasi lucru: in textele mele nu-i nimic lesne, si poate ca da... tind catre reinventare aproape de paradox si imposibil. Despre indicatiile de regie: ideea in sine (deloc noua) este ca putem construi, intr-o oarecare masura, realitatea. Chiar o facem, pentru ca realitatea nu este realitate decat prin prisma simturilor noastre limitate. Dar este aceeasi pentru ca de fapt o anume constanta exista: aceea a sufletului. Si, in plus, "aceeasi fereastra" mai face trimitere si la alte cateva poezii in care apare aceasta fereastra, cu simbol cred eu aproape evident. Alma, uitasem: este greu sa ma explic astfel. Aici nu este numai poezie, zic eu ca e si o scena, cu timpul in spirala (mai multe momente care se intrepatrund), mai multe personaje (sunt vreo 4-5 pe-aici...). Asta ca sa nu ma spun ca fereastra nu are nici o legatura cu casa sau acel "nu voi mai scrie niciodata" cu poezia. "I trust I make myself obscure"... enough :-) Amandorura, cu mari multumiri pentru atentia cu care v-ati aplecat peste ceea ce ramane, deocamdata, cum bine a ales Virgil, experiment.
alma -
Nu am zis că ai dat "chix", ci doar am enumerat și sugerat ce mai e de lucru (mi-am permis asta în cadrul unui comentariu critic). Acum am văzut cele 5 personaje, fiecare strofă e un fel de monolog și un povestitor care spune "nu voi mai scrie niciodată", ca un fel de leitmotiv. Și mă întreb (și te întreb) oare de ce nu am văzut asta de la prima citire? (Fereastra e una virtuală.) Poezia nu trebuie să aibă o anume conduită, din contra, autorul trebuie să încerce să fie original. Ce am spus nu ține de poezie, ci de psihologie (de perceperea subconștientă a cuvintelor).
Ariana -
Bianca, știu cât de greu e să modifici, m-am învârtit trei zile în jurul unor versuri urmându-ți sugestiile, convinsă că ai dreptate, nefiind însă mulțumită nici acum de rezultat. Pentru că într-adevăr empatia este esențială, însă vibrarea nu poate coincide, a ajunge până la identificare cu autorul este imposibil și poate nici nu ar fi de dorit. Din cauza asta mă și feresc deseori să las o părere ce s-ar vrea ,,constructivă". Re -despre indicațiile de regie: ideea nu este nouă, era chiar evidentă cum bine spui în context și chiar ca și simbolistică, însă tocmai pentru că îți citesc de multă vreme poeziile mă îndrept mai degrabă spre umbre, spre adâncimi, decât spre evidență. De asta te și întrebam dacă ai simțit nevoia păstrării unei legături, pentru că fereastra ta mă cam urmărește de ceva vreme :). Oricum, voiam să îți mai spun o dată că mi-a plăcut mult, pentru că tu, prinsă fiind de micile schimbări, nu știu dacă ai receptat feed-back-ul sub toate aspectele. Nu că ar fi atât de important :).
Sapphire -
Big smile, din nou, amandorura, si cu rugaminte de iertare daca am scris un comm lung, in conditii neprielnice: cu fie-mea cand in brate cand calare pe tastatura :-))) Alma: critica ta este intotdeauna bine-venita, stii bine asta. Daca uneori scriu mai la repezeala un raspuns, este pt ca am obiceiul de a sintetiza si extrage esenta. Si e important ca pilonii unui text (eu as spune "bine ca are" :-) sa nu fie subrezi, ca se prabuseste totul... Asa ca am luat f in serios critica ta, dar, cum bine te astepti, aveam apararea pregatita. daca nu ai vazut de prima data cred ca este (si) vina mea, clar. desi eu am avertizat, chiar din subtitlu... :-) Ariana, ma bucur mult ca ai simtit, din cate se pare, una din adevaratele sensuri ale indicatiilor de regie aici... pana la urma inseamna ca se contureaza ceva. Si da, am priceput de la amandoua ca e un text asupra caruia ati considerat ca se merita sa va aplecati, si asta ma bucura mult. Doar ca daca va spuneam asta, nu eram cu nimic mai "desteapta" din critica voastra, poate doar mai "folosita" sufleteste. Si, si... nu ati spus nici una: s-a modificat ceva in bine sau nu? la transparenta promit sa mai umblu, la final nu se poate, ca nu ar mai fi poezia mea. Multumesc mult, din nou.
Sapphire -
Alma & Ariana... m-am tot gândit la modificările acestea aseară. Poate sunt necesare mai multe indicații de regie. Sper să fie mai bine așa.
Ariana -
Bianca, mie îmi pare mai bine. Poate că ,,obosind ochiul" se subînțelege, decorurile schimbându-se continuu, însă chiar îmi plac indicațile de regie, că tot am vorbit atât de ele :). Sunt un preludiu ce nu mai forțează intrarea în text, mutând cititorul în ritmul nebun pe care îl așterni. Dar având de unde să-l mute. Poate ar fi fost interesantă o distribuire mai dezordonată a versurilor, în consonanță cu viermuiala trăirilor, dar...gata, am tăcut. Nu mai spun încă o dată cât îmi place :)
Ariana -
erată - indicațiile