Nu sunt de acord cu tine, mladitza. cred că afișezi o opinie neașteptată legată de estetică și profunzimea ei, dai dovadă, eufemistic spus, de prejudecată în domeniul literar-artistic. Gândește-te că există o estetică a grotescului, a urâtului, și îți amintesc ca exemplu, de versurile lui Tudor Arghezi: "”Pe tine cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare Să-ți crească măduva bogată și largă Umflată-n sofale, mutată pe targă Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul, Oriunde cu zgârciuri ghicești medulare, Să simți că te arde puțin fiecare Un ochiu să se strângă și să se sugrume Clipind de-amănuntul, întors către lume. Celălalt să-ți rămâie holbat și deschis Si rece împietrit ca-ntr-un vis” (Blesteme) De altfel, la Arghezi m-am gândit, citind acest sonet-blestem, căruia i s-ar potrivi ca motto: "“Din bube, mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi .” În concluzie, risc să admir întreg apanajul invocat de autor, datorită imaginației debordante de care iată nu duce absolut deloc lipsă.

este corect să spui în românește „să scormonești”?

E o opinie personala si nu am nicidecum pretentia ca parerile mele ar fi general valabile. Departe de tot textul lui Vasiliu de o estetica a uratului, cum ar fi cea prezenta la Arghezi sau la Bosch. Parerea mea strict personala. Ceilalti pot avea opinii cu totul diferite de ale mele, nu ma deranjeaza. Alte texte ale domnului Vasiliu mi-au placut in mod deosebit. Acesta, nu.