hialin -
foto : Natalia Marțian
Obsesiile-s fiicele demenței
Iți spun zâmbind… și-n mesele din lemn
Văd caii verzi în orișice însemn…
Ghicesc geometriile absenței.
Din ceașcă sorb tăcut o nouă voce
Știi…m-am lăsat de scris, (tăceai a ploaie
Aș fi cusut un vârf de pix pe-o foaie
Ori mi-aș fi scris postumele precoce).
Îți clătinai în scrumieră fumul…
(Un felinar zâmbind lâng-o felină,
Doi manechini lipiți într-o vitrină)
M-ai fi ținut captiv… la fel și drumul.
Poezie:
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
O poezie ce curge lin, cu abur, aidoma ceaiului în ceașca deschisă. Abundă sintagme extrem de reușite și de mare efect "obsesiile...", "ghicesc geometriile absenței", "sorb o nouă voce", "tăceai a ploaie", "clătinai scrumul", "felinar zâmbind lâng-o felină" construiesc aroma, dar și o încordare ghicită între cei doi. Final pe măsură, ceva mai introspectiv. Un ceai băut tacticos de către doi "absenți" ai unei întâlniri pline de parfum, murmur silențios în ritmul și sunetul unei lingurițe clătinate în ecou de fin porțelan. Un vers ucigător: "știi... m-am lăsat de scris" echivalează, poate, cu o sinucidere. Doar ultimul vers al strofei a doua, nu-mi sună și mă împiedică să dau penița. Mi-e ciudă pe asta.
Aranca -
Finalul e fain, m-a făcut să zâmbesc: "(Un felinar zâmbind lâng-o felină, Doi manechini lipiți într-o vitrină)" În ciuda rimei desuete, demodate, textul are ceva în plus (pentru că rima asta este doar o mică diversiune, după mine) ce se anunță încă din primul vers: "Obsesiile-s fiicele demenței". Vii la o cafea fără Natalia? (Apropos de caii verzi...)
hialin -
Cailean ultimul vers are rolul in a accentua "setea de scris" contrar primei afirmatii. Posibil sa fi esuat ritmul, nu-mi dau seama oricat l-as citi. Oricum, cand l-am scris crede-ma ca nu ma gandeam la penita. Aranca intr-adevar, este obsesia mea (rima "desueta") si nu... nu vin la o cafea fara Natalia. Multumesc de trecere si comentarii ! Ialin
mladitza -
Multe imagini reusite. Deja Calin a facut o radiografie f buna a textului, nu prea mai am ce sa adaug decat ca pe mine m-a atins cel mai mult prima strofa, am si vazut imaginea a doi indragostiti absenti si prezenti in acelasi timp unul in celalalt. Frumos, delicat, profund. Chestia aceea cu pixul cusut nu prea am inteles-o... dar probabil e necesara pentru forma. Violeta
Călin Sămărghiţan -
Emil, n-ai înțeles. E clar ce vrea să spună partea aceea, dar nu sună. Probabil e cana ciobită din serviciul de ceai.
hialin -
Cailean... foarte probabil. Mladitza... versul ala se vrea o metafora a setei de scris. Eu spun "stii m-am lasta de scris", dar in sinea mea... as fi fost in stare sa "cos varful de pix de foaie" intelegi ? Va multumesc pentru trecere si comentarii ! Ialin
sud-vest -
Marțipanu lipsește din ceaiul ăsta. Despre asta e vorba. Cu prietenie!