În zări,
în depărtări,
Luna fuge spre viață.
Peste umbre,
peste inimi sumbre,
O floare-n păr mi se agață.
În zări senine,
în depărtări de soare pline,
O inimă în veci curată,
Peste umbre-apuse,
Peste suflete ascunse
Se arată…
E fața ei sclipind in infinit
Când vocea lui se pierde-n asfințit:
-Oh, vino iar!
Oh, vino acum!
Vino lângă mine!
Să guști din fructe de păcate pline!
Și-ndemnul zboară,
Zboară … peste zări,
peste depărtări.
peste alte zări din alte depărtări.

Și roata se-nvârtește,
Iubirea profund pornește,
Stingând umbre,
Ucigând inimi sumbre…

Din ochii fetei lacrimi izvorăsc
Căci ochii lui cu foc urăsc
Acea inimă în veci curată.
Din zări de soare pline,
Din depărtări senine.

Și-atunci o umbră se ivește,
Dintre alte umbre ea clipește,
Și-n lume iubirea se-ofilește
Și umbra crește…
Creând o lume seacă
Și umbra pleacă…

Și azi
În zile toride
Și-n nopți ascuțite
Roata în loc se oprește
Iar ura nu contenește
În inimi legate
In suflete sudate
-dulce minciuna
adună…

În umbre din noapte,
umbre ferecate,
Ea încă-și iubește
pe fiul ce crește
în inimi curate
în ziduri surpate
Unde el trăiește.

Prin tainice zări,
Prin negre depărtări,
Lumea fuge de viață,
O ramură în păr mi se agață…