mater misericordiae

imaginea utilizatorului emiemi

duminica mama îmi dă telefon să mă întrebe dacă am găsit o biserică
dacă am ce mînca dacă am găsit oameni
eu îi spun da sunt bine nu prea mai am haine
dar e totul bine

stăm doișpe în apartament
uneori bucătăria se aglomerează și mîncăm pe genunchi
tu ai zice că ne împărtășim
eu simt un fel de sfîrșeală în degete
mina dreaptă cedează piciorul drept cedează mă întreb
de ce toate lucrurile drepte trebuie să cedeze
ai apă plată
ai fost la kaufland
apoi tăcere de parcă ar urma să murim

ți-aș povesti multe despre cum am găsit oameni
despre cum mi-a apărut într-o noapte o stea în frunte
au sunat cei de la flanco
au sunat cei de la bcr
pînă și frate-tu se duce la biserica italiană din londra
el a găsit tu cum nu poți găsi o biserică
am vrut să merg la catedrală dar știu că e undeva prin piața romană
dumnezeul meu e prin piața romană
o să-l găsesc odată și-odată

stăm doișpe în apartament
iubita mea mă iartă tot timpul
mă iartă din principiu
am găsit oameni de ce să mint
uneori bucătăria se aglomerează ți-aș spune că e cina de taină
că împărțim tot
dar nu e
mîncăm pe genunchi uneori ne mai curge din gură
o fărîmă de adevăr

Comentarii

am citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate