de câte ori vreau să-ți spun câte ceva
uite-așa vine un pitic cu gheare de oțel
îmi scoate câte-un un ochi și se
iscălește pe spinarea mea
îmi spune tu nu vezi
gerul se dă cu capul de pereți
orașul s-a umplut de grafitti
femeile și pruncii cos de zor cămăși
pe care le împodobesc
cu arme gemene cu luna

eu mă plec în fața lui
întotdeauna am avut un complex de inferioritate
față de pitici
știu vrei să mă lași la vatră
la fântâna mea de piatră
cu agreși și cu zambile
cu hedonii prin pupile
să murim care primul la concurs
tu, cald pe blana mea de urs
eu, mai rece cu sămânța ta pe crac
drept în sus ca un arac