locuim între linia verde a orizontului
și portocali
o dată pe săptămînă primim de acasă caserole cu spagheti
și chifteluțe
eu le spun chifteluțe cu răvașe
în ele ghicim
viitorul
sau cît a mai crescut verdeața-n grădină
vorbim fluent
eu patru limbi tu șapte
ne descurcăm de minune cînd ne vizitează
piticii din țara lui guliver
eschimoșii
sau iepurii din țara lui alice
uneori umbli goală prin casă rochia ta de mireasă
n-a ținut decît trei zile
acum ea crește pe altă femeie
dimineața soarele răsare din mine și apune după sînii tăi
inventez populații care să privească apusul
te văd ghemuită în pat mă cuprinde o stranie fierbințeală
te încolăcești în jurul meu ca mușchiul
pe trunchiul unui copac indicînd întotdeauna nordul
și inima
la meteo anunță vreme frumoasă în tine
șaișpe grade cu plus
e vreme de plimbat in sandale
ne povestim visele facem din ele un lassou
mergem să prindem ultimii cai sălbatici
fac avioane de hîrtie pun în el două boabe de mazăre
îți spun să te grăbești cu bagajul
arunc avionul de la etajul patru
atenție aterizăm la amsterdam
ori pe coasta amalfitană
cioplesc din silex cuțite prind somoni cu ele
și somonii se lasă prinși
sper doar să nu visezi urît cît lipsesc știu cum e
să te trezești îngrozit
dumnzeu rîde
și ne mai lasă puțin
unul într-altul
Comentarii
bobadil -
Emile, apreciez tentativa ta de aici la fel cum apreciez orice incercare venita din partea unui om cu spiritul neadormit, dar nu pot sa subscriu sau sa te incurajez cumva in aceasta directie, Doamne feri! Suprerealism, influente nenumarate, amalgamate, prea putin Emilian pe aici... insa pe de alta parte ma gandesc ca, la fel ca alte poeme ale tale, este si acesta un mesaj iar daca e asa eu il decodific astfel: e de bine asa cum e, fratilor. Despre poezie insa vom vorbi si data viitoare daca om fi sanatosi, nu? Andu