șahiadele

imaginea utilizatorului Aida

există în palmă o tablă de șah
pe care-o așezi
peste tot ce atingi
niciodată nu lași urmele tale pe lucruri
ci urma unei întreceri

dar cu cine să joci
când în tine
încape un singur dușman
și regina cui
merită să fie distrusă

dar tot ce atingi
e jucat
pe două terenuri
și rămâne
sold pentru cer

cu mâna ta
lipești
războaie
de lucrurile
care ți se oferă
ca și cum tabla lui Dumnezeu
s-ar supune unui singur nebun

dar
când vin vânzătorii
războiul se suspendă
și lumina se varsă
de cealaltă parte
a tablei

Comentarii

ultima strofa mi se pare in plus

cred ca poemul se termina la finalul strofei I, in sensul ca restul strofelor devin un apendice la ideea expusa in versul intai. remarc insa demersul tau, mi a amintit de sorescu, asa cum ultima strofa m a trimis cu gandul la ultimul rege maur...