bobadil -
ascultam
povestea vieții mele
spusă la un foc de lemne
de un alt bărbat
îmi amintesc era octombrie târziu
și toți strugurii aveau gust
de iubire coaptă
ți-am spus atunci
că Soarele răsare și apune anume
ca noi să-l privim de acolo
de pe dealurile de la Cernavodă
nu scriu poezie
constat
cum Soarele răsare și apune mereu
în același decor
doar povestea vieții mele
încet-încet
a ajuns un fel de bârfă
în gura tuturor
Poezie:
Comentarii
Virgil -
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
bobadil -
Virgile voi opera modificarile in fisierul meu personal. Aceasta poezie va ramane in varianta scrisa de tine, daca imi ingadui. Desigur nu aici, pentru ca as lasa comm-ul fara obiect. Multumesc, Andu
moi -
andu, "ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat" personal, m-au fascinat primele versuri. gandindu-ma cum ar fi daca... pentru ideea asta, si nu numai, ai o penita de la mine.
Virgil -
Andule, e ok. Ma bucur ca nu te-am deranjat cu incercarea mea. e un text semnificativ si parerea mea este ca dincolo de versuri are poezie. Si la urma urmei asta conteaza.
queen margot -
incepe poem si se sfarseste banc. tipic anduzian. fa ceva sa sfarseasca poezie. exact ultimele doua versuri rastoarna textul precum o fantana de creioane.
bobadil -
Virgil, multumesc acestei aplecari ale tale asupra textului. Niciodata nu stiu cum se fac intamplarile in vietile noastre, nu incetez sa ma minunez de ele, it's amazing. Katya, ne este evident amandurora de o buna bucata de vreme ca nu suntem pe aceleasi lungimi de unda, dar asta nu poate fi decat de bine, atata vreme cat ne citim cu sufletul deschis. Tu esti o furnica harnica si o sa traiesti milioane de ani. Andu
montecristo -
Bârfe, Andule; nu crede orice! ;) Plăcută senzație în urma lecturării. M-am așezat ceva timp sub soarele tău. Constat: ai scris poezie. Cris
lucian -
tinand cont de faptul ca mereu postezi pareri si sfaturi poemelor mele, iata ca vin si eu, cu mai putina experienta, dar cu mai multa indrazneala, spre a spune ca poemul tau este, cred eu, descrierea unei stari. un poem existential. un poem al momentului. felul in care este scris nu da senzatia unei scrieri memorabile, dar naste cititorului starea de participare, de implicare in clipa ce o traieste autorul. nu remarc versuri exceptionale insa, remarc sinceritatea ce strabate aceasta scriere pentru felul degajat și relaxant in care ai scris aici, te felicit!
Dihania -
luciane, subscriu