Excelent text si totodata o polemica de nota zece in versurile "fumatul ucide terorismul ucide SIDA ucide totuși au mai rămas 6 miliarde ce se întâmplă" care arata simplu si eficient nivelul de demagogie in care am ajuns sa traim. In alta ordine de idei, ma dezamageste acest Consiliu Hermeneia care mi se pare desprins din filmele sf cu alieni si care suspenda conturi pe aici intr-o veselie. Intr-un fel aproape incredibil, Hermeneia a ajuns (si nu inteleg cum) la acest capitol (sanctionarea membrilor sai) sa intreaca in stupiditate chiar pe marea agonia.ro, care era pana acum un etalon al stupiditatii pastrat la institutul de unitati de masura de la goeteborg la capitolul "unitatea de masura a stupiditatii umane". Acest etalon este facut din titaniu 21+ si masoara 1.45365m adica lungimea exacta a prostiei umane, dupa ultimele studii publicate de national geographic. Desigur exista voci care spun ca stupiditatea europeana este mai lunga pe cand cea americana este mai groasa, dar aceste voci au fost repede catalogate de oamenii de stiinta ca fiind speculative si s-a revenit la etalonul stabilit de agonia.ro, adica 1,45365m pentru stupiditatea umana. Este cazul ca acesta sa fie ajustat cu corectia logaritmica introdusa de hermeneia.com, adica (1,3)fi/5*ln(3/pi) care ne duce la o valoare mai exacta de 1,453653987112987. O contributie remarcabila adusa poeziei de catre Consiliul Hermeneia, pe care nu pot decat sa o salut cu o plecaciune plecacioasa. Tineti-o asa fratilor daca tot nu aveti ceva mai bun de facut. Andu

iar eu ma tot întreb unde este poezia în textul de mai sus. Faptul că Bobadil a luat-o razna nu mă mai miră de multă vreme. Dar faptul că Alma o ia razna e o noutate. Tragică. Acum că a murit și Ștefan Iordache (care era poate un ultim reper în abulica Românie) îmi voi permite să citez din ultimul interviu pe care l-a acordat: „ Aleg să nu mă mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decât să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?” și „Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.” Acum nu mă mai miră nimic. Măcar de ar trage cineva cortina peste...