seara
sînt un punct
bîntui străzi sprijinind o cîrjă
măsor distanța minimă dintre sprîncene
adîncimea buzunarelor
încleștarea pumnilor
și trec așa numărînd genunchi
ca o invocare a somnului
apoi îmi amintesc că doar ploaia
e receptivă la descîntece
noaptea
număr doar clipe
întorc pagini
caut un capitol
ce începe cu niște uși
și nu-mi mai e teamă
dimineața
corbii nu croncănesc niciodată de trei ori
cel puțin așa-mi place să cred
Poezie:
Comentarii
solomon -
maia, m-ai pierdut dupa al treilea vers. fireste ca nu poate un punct sa sprijine o carja nici in cele mai sf poeme metaforice. inteleg ce vrei tu sa spui dar formularea e strangace. poti, insa, sa dai un enter dupa al doilea vers si sa-l consideri pe al treilea ca facand parte din urmatoarea strofa. si, totusi, care sunt cele doua capete de intuneric? eu vad doua capete de lumina aici (seara si dimineata). ma rog... ...
Sixtus -
Din intamplare, eu le vad. Sau... mi se pare ca le zaresc. Depinde de optica. Doar somnul profund e luminos si iti alunga teama daca reusesti sa-l "traiesti" cu luciditate. In rest, doar "vise" (iluzii optice). As putea sa incerc o intreaga hermeneutica pe text care, evident, l-ar depasi (ca intindere). Dar cred ca-l distrug. Si nu vreau. Pentru ca-mi place.
solomon -
domnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
em ce patrat -
Ioana, dacă te-am pierdut poate am să te găsesc altă dată. nu-mi dau voie să-mi explic textele. nici nu consider că trebuie să le apăr. pot doar să mă bucur cînd cineva pricepe sau simte. Gorun, mă bucură mai mult faptul că cineva a înțeles ceva, decît penița în sine și sper ca acest lucru să nu te supere. îți mulțumesc!
Sixtus -
Ioana, Schema e simpmla (neurofiziologica). Somnul, se zice, are trei faze Prima si ultima, de somn superficial. Cea de la mijloc, de somn profund. In tote trei se viseaza. In prima, se "rezolva" in vis toate frustarile din timpul zilei anterioare. E un fel de "magie" iluzionista, in cadrul careia se poate orice. Inclusiv "calculul coordonatelor (firesti?!) ale punctului pe care sa se sptijine toiagul". In ultima, tot cu un fel de magie (iluzionista), se realizeaza proiectii ale dorintelor care se spera a fi "realizate" in ziua care urmeaza. Singura faza in care se realizeaza o regenerare, este cea de mijloc, a somnului prifund. Si aici se viseaza, dupa cum am amintit. Dar aceste vise, de obicei, sunt uitate. Dincolo de neurofiziologie se zice ca de aici, in anumite cazuri de "luciditate", se reamintesc, la trezire, visele premonitionale. Adica cele ale unor lucruri care chiare se vor intampla. Revenind la poezia de fata, chiar imi place. Si aceasta deoarece spune mult mai mult decat schema saracacioasa expusa anterior. Evident, este vorba de o receptare absolut specifica, fara pretentii de universalitate. Pentru ca, diferit de o logica a "simtului comun", capatat, de altfel, prin traditie si, prin urmare, printr-o conditionare, eu nu cred ca cineva dintre noi (oamenii obisnuiti) este "universal" (valabil). Iar faptul ca ne prevalam de acest "simt comun" pentru a putea comunica intre noi (dar niciodata pe deplin), este cu totul altceva. Si, in fine, poezia (printre altele) incearca, cu mai mult sau mai putin succes si, evident, cu altfel de "logica", sau, mai bine zis, "logici" pe care suntem chemati sa le depistam, uneori fara sa ne dam seama, sa spuna mai mult pentru a "rezona" cu autorul. Cum iti explici, printre altele, faptul ca imagini tin textul tau "Malai" imi staruie si acum in minte? Din motivele aratate eu sunt impotriva asa zisei "critici (literare) obiective". Cam asta este.