Montaigne : „Diogene și Heraclit au fost doi filosofi, dintre care, cel dintâi, găsind deșartă și de râs starea omului… făcea năzbâtii rostogolindu-și butoiul și dând cu tifla marelui Alexandru, socotindu-ne pe toți muște sau bășici umflate de vânt…[În schimb] Heraclit, fiind-i milă și înduioșat de aceeași stare a noastră, avea fața mereu întristată și ochii plini de lacrimi.
’……alter
Ridebat, quoties a limine moverat unum
Protuleratque pedeum; flebat contrarius alter’ (Juvenal, ’Satire’, X, 28) ” [1]
Acum, Diogene rătăcește (doar aproape) la fel. Căci dârdâie zgribulit. Butoiul i-a dispărut (în altă dimensiune; luândui-o înainre). Nu mai are nici măcar bani pentru uleiul lămpii cu care să caute, prin populații, un OM.
Heraclit – se distrează.
Plăcile tectonice - înainte, în timp ce și după marea rebeliune de pe Kronstadt - și-au urmat (și își) urmează drumul nestingherit.
Numai Țuțea ricanează (frumos): „Nu există libertate imanentă pentru că însuși Kant mărturisește în ’Critica Rațiune Pure’: ’Două lucruri au mișcat deopotrivă sufletul meu: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine’. Spunea că el este propriul său legiuitor și stăpân. Lucru la care am făcut așa: pârț! Așa e el legiuitor și stăpân, cum sunt eu popă, aici, în cartier. Cum să fii legiuitor și stăpân într-un univers în care ești înlănțuit? [În] Universul actual, la ultima galaxie care merge spre roșu în direcția Doppler, la 14 miliarde de ani lumină – nu-mi ajunge camera asta să aritmetizez – mai poți fi propriul tău legiuitor? Știți dumneavoastră unde e omul, în imanență, absolut liber? Într-o bisericuță de lemn din Maramureș, unde sacerdotul creștin vorbește de mistere, de taine și se lasă învăluit de ele ca și credincioșii!”
Iar noi - în lumea asta instantaneu manelist-globalizată (suntem mândrii că am servit mapamondului un brend), agonizăm pieptănându-ne pe chelii; tot așa, cu părul într-o parte!
NOTA
[1] De îndară ce au ieșit din casă, unul a început să râdă, iar celălalt să plângă
Comentarii
tiberiu -
Buna ziua domnule Manolescu, :) i-ati adus in acelasi text pe Diogene, Heraclit, Kant si Tutea, o idee buna pentru a releva o parte din extremele aparente intre care evolueaza lumea de atata amar de timp. Petre Tutea avea desigur cu totul alta pespectiva. Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900. Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600. Kepler care, desi stabilise "heliocentrismul", deci ca soarele e in centru universului, a mai facut si altceva: a aratat ca orbitele planetelor nu sunt circulare. Prin urmare a trebuit sa fi banuit ca soarele "nu e in centru" de vreme ce calculele lui aratau ca acest centru nu exista. Si-atunci Kant? Prin sintagma "cerut instelat deasupra noastra si legea morala în mine" Kant se referea la doua repere solide: "stelele" -- unele din ele fixe, altele intr-o miscare perfect previzibila, si "legea morala" -- un moft pamantesc ce are însa radacini adanci in umanitate. De buna seama Tutea, doua secole mai tarziu fata de Kant, avea alte date. Iar noi, intre timp, putem construi o biserica maramureseana virtuala... desi asta nu ne absolva de risipire, ca omuletul lui Gopo care nu mai are de ce sa se tina pe planata lui si poate cadea oricand in gol :) Va rog sa ma scuzati pentru relativa divagare, toate cele bune, cu respect, tm PS daca-mi permiteti, la un pahar de vin în tête-à-tête, as adasta cu vorbe prietenesti la doua detalii: 1. cand am vazut "rebeliunea din Kronstadt" am tresarit, pentru ca, din intamplare, cunosc un anume oras Kronstadt si ma temeam sa fi fost vreo rebeliune si sa n-o fi stiut eu :) dar asta pretz de o zecime de secunda doar. Stiam ca era vorba de rebeliunea de pe Kronstadt, o nava de razboi tzarista (de unde si numele) ajunsa pe mana bolsevicilor etc, istorie extrem, extrem de interesanta. 2. Tutea ar fi zis, conform citatului (desi nu stiu daca e exact) "galaxie care merge spre rosu în directia Doppler", probabil o zicea metaforic sau cine stie cum. E vorba de asa-numita "deplasare spre rosu". Doppler nu e o directie ci e fizicianul care a descoperit acest fenomen numit si "efectul Doppler". 3. probleme tehnice: literele cu diacritice din text apar ca fiind "lipite" si deci mai mari decat celelalte. De pilda î apare ca Î. Nu stiu daca asta apare numai la mine sau apare la toti cititorii.
Sancho Panza -
Domnule Tiberiu, amestecati savuros filosofia si stiinta…desi cele doua nu au mers intotdeauna pe aceeasi carare. Pana si transdisciplinaritatea actioneaza cu mai multa prudenta, atentionand asupra pericolului unui “concordism” care ar duce la crearea unui “Dumnezeu-dop”. (expresia ii apartine teologului si doctorului in stiinte Thierry Magnin) „Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900.” oare? as zice ca omul modern si le-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale. asta, daca nu facem o confuzie intre „cunostinte” si rezultatul experimentului stiintific. Si, dupa cum bine stim, (ca tot faceati referire la Gödel,zilele trecute) nicio stiinta nu poate fi „exacta”, nici un experiment , oricat ar fi el de vast, nu poate epuiza toate posibilitatile.; „fundamentul se retrage”, misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. „Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600.” Mi se pare mie, sau tindeti spre o... cuantificare a gandirii in functie de eficienta experimentalului ? As zice ca e riscant, v-ati rani in propria sabie (cu doua taisuri)...pentru ca ati demola cam tot edificiul stiintelor ce si-au ridicat zidurile pe temeliile lasate de ganditorii antici...nici ei „binecuvantati” (nu-i asa?) cu descoperirirle de dupa 1900.
Sancho Panza -
a se citi: as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale
Sixtus -
Tiberiu, Să le luăm pe rȃnd (cartezian) : 1. Sper că, în textul care urmează, multe din cele pe care le-am spus condensat aici să le lămuresc. Voi încerca, acolo, să fiu cȃt se poate de clar (pentru ca textul să poată fi înțeles de cȃți mai mulți dintre cei interesați să-l parcurgă). Renunțȃnd la unele zorzoane care l-ar face mai atractiv (dar nu la toate). Ȋn primul rȃnd, mă interesează «impredictibilitatea» din perioada în care am intrat (cea a globalizării) și care ne face, pe mulți dintre noi, să fim dezorientați. Impredictibilitate în fața căreia atȃt modelul «galileo-newtonian», cȃt și logica aristotelică (ambele mergȃnd mȃnă în mȃnă și fiind preluate într-o veselie de la «raționalismul» iluminist plus de la empirismul pozitivist, chiar și în științele semi-exacte, cum ar fi sociologia, dar și în cele “umaniste” ) clachează. 2. Nu numai majoritatea dintre noi suntem afectați de impredictibilitate, dar ea a început să muște, deteriorȃndu-le și din marile, «glorioasele» sisteme (filosofice) de gȃndire atȃt de dragi nouă ; fiecare în parte și toate la un loc avȃnd pretenție de «universalitate» și bazȃndu-se, mai mult sau mai puțin, pe o «conceptualizare», la rȃndul ei și ea de sorginte aristotelică, filtrată, mai decurȃnd, de Frege și Russell (cu toată pretenția lui de neo-platonician) ; unde nu se mai înțeleg între ele, asta se întȃmplă atunci cȃnd ajung la probleme transcendentale complicate gen divinitate, infinit, continuu etc ; propunȃnd, fiecare în parte, soluții proprii. Ori azi, din « transcendent», inclusiv din «metafizică», fizica cuantică și sub-cuantică, dar și astrofizica au început să ronțăie cȃte ceva ; deocamdată doar niște firmituri, dar suficient ca să întoarcă lumea cu fundu-n sus. Ce ne mai așteaptă – Dumnezeu cu mila ! 3. Ȋn treaba aia cu Kronstadt ai dreptate. Voi corecta imediat : în loc ’din’ voi pune ’de pe’. 4. M-am uitat (în grabă) peste text și, pe calculatorul meu, nu apar probleme cu diacriticele. Toate cele bune și mulțam pt. vizită, G. M.
Sixtus -
Adriana, Și dumneata ai dreptate. Pentru că orice text – și mai ales cele fundamentale (mă refer la cele filosofice) și nu la cele religioase (aici lucrurile sunt mult mai încurcate sau mult mai simple: «crezi și vei înțelege» cum frumos spune Sf. Augustin, sau degeaba le mai citești dacă vrei să le înțelegi «conceptual» făcȃnd abstracție de credință) poate fi receptat în mod diferit. Și poate fi astfel receptat pentru că atunci cȃnd se ajunge la un paradox (din punctul de vedere al logicii aristotelice) autorul a avut suficientă intuiție să-l «simtă» și, mai departe a mers pe sugestie denotativă. Din acest punct de vedere, orice operă filosofică fundamentală, inclusiv cea a lui Aristotel, va dăinui (nu se știe cȃt, probabil pȃnă își va epuiza polisemantismul intrinsec) fiind, de fapt, «operă deschisă» în sensul lui Umberto Eco. Cu gȃndurile cele mai bune, G.M.
tiberiu -
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
Sancho Panza -
Domnule Tiberiu, pe nu mă afectează faptul că sunteți "novice"...asta e doar o clasificare fără nicio relevanță. Și nu intenționasem să fiu ironică, dar accept că modul ăsta de comunicare poate deforma multe. Da, aveți dreptate, vorbeam despre lucruri diferite: dvs despre realizările științei, eu, despre o zestre de altă factură. nu mă supăr decât foarte rar, fulgi n-am (gâștele sunt scumpe!...), smoala o păstrez pentru baia de frumusețe, afară nu va pot da, fiindcă și eu sunt musafir (și nici motive n-aș avea să o fac)...deci, ce ne rămâne ? propun să așteptăm eseul domnului Gorun.
Sixtus -
Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
tiberiu -
Multumesc, domnule Manolescu, pentru cuvantul intelept :) Cu ocazia asta v-as ruga sa ma prezentati si doamnei Adriana Lisandru, astfel: sunt tm, sau Tiberiu, cum doriti. aici n-am alte titluri. mi-ati acorda un mare privilegiu daca mi-ati vorbi la a doua singular :) Cu bine, tm
tiberiu -
Domnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm
Sancho Panza -
Eu am terminat cartea lui Thierry Magnin...si abia abia astept eseul dvs. :) Din ce ati punctat ieri, se anunta extrem de interesant.
Sixtus -
Niciodata sa nu te duci cu cosul la pomul laudat. Ma straduiesc. Dar nu stiu ce-o sa iasa.