Așteptȃnd (în nici un caz să vină Godot)

imaginea utilizatorului Sixtus
autoparodie

Intru pe strada Așteptării
fără să mă aștept

Stau pe strada Așteptării
așteptând să se întâmple ceva
nimic…

Ies de pe strada Așteptării
printr-o întâmplare neașteptată

Voi nu v-ați plictisit eu da
plec

Unde?

Unde nu am
la ce m-aștepta

Sau poate…
să vă aștept și pe voi

Luați-vă așteptarea în cârcă
și nu mă urmați

Pentru că nici nu știți
ce v-așteaptă!

Comentarii

Maestre, typo in strofa a doua. :) moderatoru'

așa...voiam să vă spun că eu nu mă las păcălita de subtitlu. sub învelișurile paradoxurilor, cred că v-a reușit un text-(auto)sinteză. întrebare: credeți că există două așteptări la fel?

Numai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite (ca electronii aia de n-au auzit de Arisrotel). Ca tot a venit vorba: mai putin cunoscut e ca tot Aristotel este si parintele logicii modale, in care intervine "posibilitatea" - ca tert inclus - si viitorul (contingent daca nu ma-nsel; cine e curios se poate duce pe wikipedia la 'logica modala"). Ori logica asta modala, scoasa azi de la naftalina, a devenit foarte la moda. Si s-au apunat unii s-o aplice pentru a cerceta daca, d.p.d.v. logic este posibil sa se cerceteze daca cumva exista ceea ce se numeste "constiinta" (pana la Dumnezeu n-au ajuns inca). Si toate astea se petrec in asa numita "stiinta a cognitiei"; care, spre deosebire de "filosofia mentalului" care se ocupa si ea de "constiinta" (umana), prima, fiind "aplicativa" vrea - nici mai mult, nici mai putin - sa "inzestreze" robotii cu "constiinta" (evident, artificiala). Multa lume-i amarata. Da' o duce bine!

"Numai daca sunt ale aceluiasi, simultane si in locuri diferite " dar tot avem un element diferit: situarea in spatiu! iar "cei trei cai" vor trage in alte directii...nu credeti? doar daca unul din locuri n-ar fi in "supra-sensibil". dar acolo, de ce asteptare? cred ca afirmatia rezista daca il inlocuim pe "acelasi" cu Acela...desi el e dincolo de spatiu. hmm... "se sparie gandul", domnule Gorun.

Daca se "sparie" gandul si se opreste "stumefiat", cu atat bai bine: lasa intuitia libera sa zburde. Tocmai ma pregatean să vorbesc despre un simț aparte, pe care unii îl au și alții nu.... Prin prisma lui Marsilio Ficino, marca «Culianu». Glumesc. Asta e pregătit. Dar pentru mai tȃrziu. Deocamdată, va urma altceva.

Auzi Gorune, mi se pare mie sau intre doua greucene ne mai bagi si cate un paharel din asta cu apa de ploaie ca sa ne mai racorim? Adevarul e ca mie deja imi mirosea a creiere incinse prin pagina ta, asa ca stau sa vad si eu ce se mai intampla in continuare. Totul e sa nu o dai pe Popper (am observat cateva tendinte) Succes! Andu

eu m-am plictisit. recunosc. textul nu imi zice nimic.

parodiind inca din titlu starea ce textul o induce cititorului, imi pare ca mesajul liric deschide perspectiva unei lumi din care timpul, ca dimensiune, devine paradoxal. o scriere simpla, aproape banala, dar plina de finetea introspectarii fiintiale.