Cu respectul cuvenit unui rafinat culegator de cuvinte cum este Nelu Jorz imi ingadui sa zic ca aici, nu stiu de ce, lui ii scapa "the big picture". Cu riscul de a ma lungi un pic, marturisesc ca am citit poemul mai intai pe agonia plus comentariile de acolo si am fost uimit sa vad cat de diferit percep oamenii un text, exista o mie de parametri si factori (majoritatea din pacate sau nu subiectivi) care ne indeamna sa vedem un text intr-un fel sau altul. Cred ca acolo Adriana este perceputa altfel decat aici pe hermeneia si este foarte interesant acest privilegiu pe care ea, impreuna cu inca doi-trei membri de aici il impart, acela de a putea culege opinii din doua comunitati literare destul de diferite structural. Poate candva ne vom aduna penitele si vom scrie ceva pe acest subiect, am si eu niste experiente, e drept eu niciodata nu am fost pe aceste doua site-uri in acelasi timp, dar, oricum, ar fi interesant, cred eu. Dar sa ma intorc la poem. Mie poemul imi place cap-coada asa cum rareori mi se intampla, trebuie sa marturisesc. Si nu e degeaba ce zic, Adriana Lisandru are o calitate care transcede celorlalte calitati cu care natura a inzestrat-o: talentul, eleganta, corectitudinea. Vorbesc de coerenta in perseverenta. Adriana Lisandru chiar evolueaza si scrie din ce in ce mai bine, perseverand. Cred ca rareori am intalnit un poet care sa evolueze evident in modul in care Adriana o face, poate cu exceptia lui cheevas. Poate ar mai fi si Tosa, dar el a evoluat la un moment dat brusc si apoi a ramas acolo intepenit ca o statuie din centrul orasului Piatra Neamt, ca un far din nocturna stadionului lui Pinalti. Deci Adriana capata o siguranta a scrisului care incepe sa imprumute tot mai mult din caracterul unui dicteu si asta face bine poeziei. Drept sa spun, eu nu as putea pune pariu ca ea nu elaboreaza si ca rezultatul nu este fabricat (inca) dar cred ca e asa cum zic. Poate intr-o alta lume as fi putut zice ca poemul asta seamana cu ultimul hit al Rihannei (pe care o detest, vorba fie intre noi, impreuna cu fiica-mea de 17 ani :-) "if i was a boy". Dar poate ca e doar o nefericita coincidenta ca poemul asta a aparut acum, cand melodia respectiva este difuzata pe MTV... si uite ca nu spun asta! Spun ca am citit aici un poem care m-a facut sa regret ca nu m-am nascut femeie (nu e prima oara cand simt asta, nu va speriati) ca sa simt si eu o nebunie circulara de acest gen. Un fel de vis pe care altcineva mi l-a visat. Un fel de Don Quijote cae vrea sa fie Dulcineea. Placut. Penita. Andu P.S. As modifica ceva la sonoritatea ultimei strofe care mi se pare ca are prea multe prescurtari si cratime care grabesc inutil lectura, as lasa cititorul sa petreaca mai mult timp in acasta strofa. Eventual ceva de genul "paharul e aproape gol dragul meu o să beau ce-a mai rămas în memoria nesfârșitelor mele plecări și a toamnei care imi alunecă prin vene dar nu mă îmbată indeajuns"