Nu am intenționat nimic. Am scris textul așa cum mi-a venit. După, i-am analizat, la rece, sugestiile. Evident, nun voi spune nimic. Este treaba eventualilor cititori dacă vor binevoi s-o facă. Mulțumesc pentru citire și semnalarea „typo”. Cu gȃnduri bune, Gorun

Șarje amicală. Pentru că sunt într-o dispoziție „ludică”, recitindu-mi textul, mă gȃndesc (mai gȃndesc și eu din cȃnd în cȃnd) că aș fi putut termina poezia, în stil «bobadilic» astfel: „Ne regăsim în oasele ce se dizolvă în rugăciunea mută a florilor ce au plecat capul sabia nu-l taie” Ar fi ieșit ceva tăsnet! Și aș fi primit o ploaie de „penițe”, mai ales de la admiratoare! Evident, sunt gelos pe Boba, Care, precis, m-a „constat la superlativul absolut, fără să-mi dea nicio atenție”. Cum explica, pe timpuri, revoltat, un șef de CAP secretarului de partid, după ce fusese la un doctor pilit ce făcea parte dintre «intelectualii satului». Gorun