închinare de cuarț

imaginea utilizatorului Sancho Panza
"la patru mâini", cu Dorin Cozan

oameni

sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor -
ei
cei lumină întâmplată în trup
ei dăruiții căldura
pâinilor mele -
dar cuvintele s-au prefăcut osuare
unde veștedă inima o exilăm

când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum
orbilor vestind cu trecerea sa
deșteptarea

sub arcadele porților voastre
închin cuarțul tăcerilor
ca pe un prunc abia alăptat
sub întâia zăpadă.

Comentarii

Prea pretios, cel putin pentru mine

metaforizare de dragul ...."metaforizarii". Facand abstractie de cele de mai sus, La Multi ani!

a, nuuu, nu-i vorba de "metaforizare de dragul metaforizarii" - aveam eu ceva in minte, dar...n-a iesit. :) asta e, trebuie umplut si cosul de gunoi cu ceva... va multumesc de feed-back si La multi ani!

"sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat de întâia zăpadă. frumos acest final si poemul nu-i unul de aruncat la cos! e un omagiu adus omului lumina. as elimina din text "din an in paste". Cu speranta ca vei taia acest surplus dau o penita, prima de altfel.

oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.

Dorine, Evrika! :) si multumesc! e prima oara cand voi adopta (fara rezerve si intergal) varianta altui autor, asa ca da-mi voie sa te numesc coautor. Nicodim, multumesc pentru apreciere; da, finalul era ok...in prima strofa, insa, ma ratacisem. P.S. Emilian, trebuie sa vezi asta!...tu spuneai ca "nu accept sfaturi", nu-i asa? :)

Nicodem...mii de scuze pentru greseala!

adriana, nu stiu daca merit intr adevar statutul de coautor. modificarile mele sunt totusi minore. insa, multumesc. sunt onorat