Dulcissime...
Eu vreau să trăiesc în dragostea ta
precum delfinii în mare,
pentru că valurile îmi aruncă sufletul
în candela cerului și
încep să exist:
torță,
velă cu aripi,
țipăt sărat,
adâncire de scoică.
Apele abisale ale tăcerilor tale,
apele joase ale râsului tău,
inima mea de delfin să o bucure.
Și joc să-i fie,
și casă să-i fie,
orice talaz nemilos,
al iubirii tale neliniștite...
Poezie:
Comentarii
Sancho Panza -
Elena, cred ca, in poezie, un inceput dup sablonul "eu vreau...pentru ca" nu este cel mai fericit. daca-mi dai voie, am o varianta: traiesc in dragostea ta cum delfinii in mare valurile ma urca in candela cerului acolo incep sa exist tipat sarat apoi, as evita astfel de alaturari: "Apele abis ale ale tăcerilor tale". ori: "și ca să să -i fie"
elena istrati -
Ai avea dreptate daca varianta propusa de tine ar reflecta ceea ce voiam sa spun. Dar nu e asa...E gandit ,,sablonul" acela. Ca si aliteratiile de la sfarsit. Daca nu sunt perfecte, asta e - nepriceperea mea e de vina. Dar sunetele repetate si/sau alaturate au un sens: imi transmit emotia . Multumesc pentru atentie!