Poem rupt din ploaie. Toată noaptea

imaginea utilizatorului Oriana

beau ceai de salvie și aștept/ să dispară
troienele/ și fantasmele trecutului

caustice/ ploaia curăță cu migală/ orice
chiar și sarea/ din gânduri

zorii plutesc pe marea lor moartă/zăpada
s-a topit/ numai până la gleznă

mașinile o maculează/ cu un fel de salivă
din benzină/amestecată cu nisip

de parcă este mai ușor a îneca/ în noroi
omătul amintirilor/ decât a îngădui

trecutului/ să albească firesc/ acolo unde
îi este locul/sub călcâi

Comentarii

un text care transmite mult prin puține cuvinte. las o peniță pentru strofa a doua și pentru finalul de excepție. cu admirație.

Mulțumesc, Adriana. Mă răsfeți.

concentrat. sugestiv.