Ceva nou
îmi apare, ca și cum
o mașină fără sunet
gonește aiurea printre bălți.
Ceva nou,
ca o adiere grotescă
de pace, suflând a aer de Copou,
care aș fi eu
dacă nu m-aș fi născut.
Mă miră
că sunt în fața unei tremurătoare vieți adumbrite,
de povești false,
de povești isterice,
de povești ascunse privirii transcendentale.
Mă inspiră o adiere prea tristă,
o imagine a unui vis pe care l-am avut în Copou:
se făcea că era cald, că stăteam pe bancă
Și că citeam.
Citeam, într-o căldură patetică,
dar dormeam pe bancă.
Și m-am trezit.
Și era real,
real precum ceva ca o mașină,
ca un Copou.
Poezie:
Comentarii
Imparateasa -
E foarte fain ultimul fragment, așa, cum l-ai spus. Nu prea am încredere în strofele care încep cu reflexive, îmi par prea old school. (Nu am nimic cu old school, dar nu am găsit o exprimare potrivită în momentul ăsta, dar cred că înțelegi la ce mă refer).
sper sa nu ma urasti :)
alma -
Ce nostim suna "ca un Copou" :)). Scuza-ma ca rad si ca sunt din Iasi si s-ar putea sa ne intalnim vreodata, sper sa nu ma urasti prea tare. Ia textul asta si arunca-l la cos. Ia-le apoi si pe celelalte - incadrate la "poezie" , ca proza nu am timp sa citesc - si arunca-le la cos. Apoi scrie cu adevarat "ceva nou".
grotescul sentimentelor
ioannanice -
La comentariul almei, as avea de adaugat: un ras grotesc, o critica fara fundamente, o strivire a puritatii care, de fapt, ar trebui sa irumpa din poezii...pacat. Nu cred ca as vrea sa te cunosc vreodata. Pentru ca tu nu simti Copul, si ar trebui, daca zici ca esti din Iasi.