Ela -
și-atunci trupul meu va lua forma
dimineților tale
unde soarele are umeri de fildeș
iar oamenii îl privesc fără lentile
eclipsă de tine într-o vineri
fără umbră
eu caut prin întuneric locul
în care știam că mi-e pântecul
nu găsesc decât o linie
la capătul pământului
desfășurând lumini
spre nisipurile din adânc
râzi spulberând amintirile albatroșilor
îngenunchiez la ora șapte
adorm cu fața spre aurora ta
Poezie:
Comentarii
francisc -
mi-au placut umerii de fildes si aurora in care se-mbraca
Călin Sămărghiţan -
Reușită poezie de dragoste, cu un eu cosmic depășind hotarele Cătălinei eminesciene. Prin eterizarea trupului - realizată cu mijloace poetice autentice - și topirea amintirii, ultimele lucruri sunt lăsate în urmă. Primele două versuri sunt demne de pana oricărui mare poet. Acest "atunci" la început de poezie, o așează direct în inima lucrurilor, în centrul de gravitație al unei simțiri din care izvorăște ceeea ce urmează să fie spus. Nu e atât de mult o anticipare, cât un prezent continuu în care și dinspre care scrie autoarea.
Younger Sister -
M-a atras de departe parfumul subtil al acestui tablou în care răsăritul marin este prezentat ca o singură linie unind două dimensiuni ale infinitului: centrul ființei noastre (atît cea eternă cît și cea perenă) și centrul luminii încolăcită la capătul pămîntului într-un ghem de valuri pe care albatroșii se chinuiesc să-l deznoade. Un fir al Ariadnei, într-o ipostază inedită Ceea ce dă originalitate și forță acestui poem sînt impresiile, stările, sentimentele. O feminitate delicată voalul aurorei peste umerii de fildeș. Îngenuncherea îmi amintește de o altă dimineață pe malul mării în care un grup de copii îmbrăcați în chimonouri albe, asemenea unui grup de albatroși, lua lecții de zbor de la zeul Marte.
Ela -
Francisc, mă bucură că ai desprins firul cel mai luminos al poeziei acesteia. Mulțam. Călin, eterizarea aceasta are și un preț, desigur îl știi, știi cum orice trecere peste un prag necesită o desprindere, o renunțare, o patimă, a pain somehow, deep inside. Într-adevăr ai perceput perfect situarea într-un continuu existențial, un prezent care poate însemna oricât, nu neapărat ore-zile-ani. Mulțumesc pentru o foarte bună oglindire în această apă simplă. :) Younger Sister, da, este un fir și o deznodare necesară, este o plecare dintr-un centrum și o revenire în el, printr-o trăire îngemănată. Marea e doar un decor, de fapt este decorul primordial, din care ne înălțăm, ca ființare. Indiferent că ne regăsim polari sau nu, în aceași spirală. mUlțumesc mult pentru decriptarea sensurilor în/des-fășurate.