*
când te-am observat pe strada domnească
din coada ochiului
păreai atat de frumoasa...
fundul înapoi, pieptul înainte
(asta păreau a spune liniile lor);
părul tău înfoiat, roșcat,
înnebunea aerul
cu reflexiile lui
în soarele matinal și palid.
așa că m-am decis să te privesc -
mergeam în același ritm,
eu în stânga ta, tu în dreapta mea.
când m-am intors,
privirea mi s-a dus prea departe,
până spre mijlocul străzii,
trecând, dintr-o regretabilă greșeală,
de formele tale
și izbindu-se de-o pisică strivită pe strada domnească,
cu creierul împrăștiat
pe asfalt.
mi s-a făcut într-atât de silă
încât mi-am întors brusc capul
și nu te-am mai mai onorat cu privirea.
femeie frumoasă, scuză-ma! -
dar m-am simțit penibil
și mi-a fost puțin greață tot restul zilei.
Comentarii
mi se pare destul de slabă pentru
nicodem -
mi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
mie mi se pare interesanta. e fain
caminante -
mie mi se pare interesanta.
e fain cum schimbi imaginea ca si cum te-ai plimba cu o camera video, momentele nu par in mod necesar legate si totusi sunt doua verigi de stare cauza-efect in care te recunosti usor. tocmai asta-mi place, ca-i o explicatie cu gap, aduce poezia in real si-i da emotia care trebuie. cred ca-i lipseste ceva care sa dea mai multa intensitate twist-ului (anterior uite ca s-a spus nerv, si daca am simtit acelasi lucru probabil ca e ceva acolo).
mare dezamagire.
Virgil -
mare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.