omul vitruvian

ceva mă îndeamnă să întind mâinile să ţin ziua asta în loc
fac slalom printre oameni
umbrele lor mă ard
şi asta mă încetineşte
lumini se zbat într-o anacondă de plastic
care se dezintegrează în 333 de ani

a fost smuls de aici
dus la NY
tot ce a văzut
a fost un cocoş
antropologii au verificat webcamul
de pe 5th Avenue
pasărea scăpase de la zoo
______________________________________________________________

poem tradus din swahili

ar trebui să râdem mai încet
soarele ar putea să ne audă
crezând că suntem bine
ar arunca şi mai multă căldură

când vom culege flori pentru ea
să stai întins(ă) pe pământ
altfel se vor speria
retrăgându-şi petalele în adâncuri

să facem dragoste până o să ne usture
sub piele o să înflorească lichidul acela alb
curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu!
_____________________________________________________________

supravieţuire urbană

distribuţia furiei este gaussiană
patimile dospesc într-un pahar berzelius
o să-mi fac semn pe braţ
un astru personal
complice la năpârlirea sufletului

ochiul meu te strânge până devii sămânţă
întrezărind lumea în care putem respira fără feşe la gură
cuvintele nu mai au putere
armaghedon aruncă pucioasă
nu degeaba amprentele seamănă cu un labirint
somnul tău se zbate într-un registru acut
cauţi semnele bestiei în pământul ăsta roşu
populat de cimpanzei cu adn 99,9 uman
(cifra bestiei răsturnată într-un sicomor)
în costume de astronaut

mă simt marele gatsby privind invitaţii beţi ce dansează foxtrot în piscină
alături de elefanţi cu diademe uriaşe
călăriţi de margarete frivole

mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii
poţi hrăni un sat de chirpici cu ele
între noi un zid se vede pe lună
îmi ţin răsuflarea de teamă să nu dispară totul