Virgil -
...
uneori e ca atunci cînd moare tata
lucrurile se schimbă devin roșii
o durere benignă își împrumută culorile
în mine se împletesc între ele se desfac
își uită divorțul de lumină se nasc
împrăștiate din nou în mijlocul casei
lipindu-și rădăcinile de pereți de mîinile mele
într-o simfonie mută eu dirijorul absurd
mă las convins le dăruiesc armonii
transfuzii albastre dinspre arborii zburători
ai copilăriei
Poezie:
Comentarii
Aranca -
dintre "arborii zburatori ai copilariei" (superba metafora), dezradacinati clipelor benigne, cauti transfuziile albastre menite sa insufleteasca paleta trecutului. lucrurile, amintirile au o energie aleatorie, aproape maladiva. si in aceasta vrie a sentimentelor, totul se surpa, nu-si regaseste coordonatele constante. pentru ca acolo este "atunci cind moare tata", locul in care devii barbat, matur, fara sa vrei. nostalgia devine borna universului rasucita in fiecare, pina la disperare...