„și cuprindea toată câmpia de dincoace de Iordan, la răsărit, până la marea câmpiei, sub poalele muntelui Pisga” (Biblia&co)
către sfârșitul celor șapte zile, cam pe la ceasul al șaselea, am ajuns la poarta sărutului. a doua zi glasul mi-a zis: ești tu împăratul cocoșilor? ești tu al meu de sus și până jos, fără cusătură? mulți prânziseră în corturi. mulți s-au vindecat de lepră îmbucând mâinile mele și picioarele mele legate cu fâșii de pânză. se sărutară pe ochi. se făceau poze de grup
sleep well/ jonny/ umblă și caută urmele zborului/claviatura/ sura/ tura (norii sunt pentru smuls)/ieși afară și vezi/vezi cum umblă / halleluya/ omul negru a venit/ e negru la chip și amarnic/tună și scuipă lumina/cu mâinile legate la spate/dreptatea e în mâinile sale/walk on
și acum să învățăm să ne rugăm tăticule care izbești nopțile tăticule în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună tăticule vino acasă facă-se mâna ta ca alunul leagănă tată strânge tare scutură păianjenii subraț ai văzut păianjenii știu tot știu vom trăi în veci cu toți pruncii rotind stânca se va prăvăli ca focul cel mare, sfincterule
la dreapta ta vom înălța trei corturi/ sahara se va numi și va avea trei sori la stânga vom sulița unul câte unul portăreii, vom biciui până la sânge il vom prinde și vom da drumul la câini și la pești /ce semn faci tu să ne schimbăm fața? fiți fericiți, îndrăciților, a voastră e săturați-vă carnea mea e neagră ca o căpriță și gustoasă fiți lehuzele mele flămânde /omul cu mâna uscată a scrijelit pântecul, s-a înmulțit în țara lui Ogi, împăratul muștelor/dar dragostea mea va da mărturie dumnezeea /la colțurile gurii mele lunecă cu fiecare piatră înghițită, verdeșule
nașterea noastră cea de toate zilele dă-o slugilor tale fii neîndurător, (nașterea noastră cea de toate zilele etc.) tată lovește frații mei mă vor vinde și vor păstra înghițiturile acestea în inima lor și du-ne la război să crăpăm să mustim de plăcere cu degetele înfipte sub coaste să aprindem țigări și să ciomăgim luna
chitiți puștanii clipocesc 24 ore/24 undernet/a venit vremea osânzii
Comentarii
daniil -
Domnule Dorin Cozan, Mi s-a parut un text ermetic si cred ca in lipsa unui sprijin pentru intelegerea sa orice comentariu este de prisos.Poate doar partea de final(incepand cu paianjenii) lasa o cale(destul de mica)prin care se poate penetra textul.Si legandu-ma de acest aspect va spun ca primul lucru la care m-am gandit a fost un articol din ID,despre "epidemiologia ideilor".Ceea ce am regasit si aici este ideea razboiului ca renastere...Razboiul ofera supravietuitorilor optimismul si forta de a o lua de la capat,de a putea recladi sistemul.Nu stiu cum sa ma exprim;e ca si cum imaginea creata ar fi si inauntru si in afara in acelasi timp...si asta pentru ca alaturi ideea mai sus enuntata se afla si o imaginea a unui sistem ajuns la colaps,un colaps al trairilor,copii nostri se nasc bosorogi...satui deja de existenta... Iar forma de rugaminte adresata divinitatii este desigur un element foarte bine plasat... numai bine
francisc -
chei de lectură: a. versetul aleatoriu trimite la tara fagaduintei, la acel “acasa” al fiecaruia, la acel familiar care ne scoate din impersonalitatea si de-caderea zilnica; adaosul &co atrage atentia asupra modului de perceptie, asupra atitudinii mele (una implicat/detasat/ (auto)ironica/catharctica/etc ) fata de acest familiar niciodata pierdut niciodata detinut 100% b. primul paragraf (de la “catre sfarsitul”…si pana la “poze in grup”) fixeaza tema: iubirea ca modus vivendi, acea iubire stranie/blanda/cruda/dura/etc. care umple acest spatiu-timp continuu (ziua a 7 a catre ceasul al 6-a), relevand in acelasi timp ruptura de la Iubirea (sacra. Ideea, Modelul) pana la umbra acesteia (pranzul =material) cazand in derizoriu (“faceau poze de grup” – vezi turistii din bisericile de astazi ale Romei, de ex) Repetitia interogatiilor ( esti tu, esti tu…) sugereaza rolul determinant al acestui principiu creator in lumea noastra, a quantelor…., o experienta care ne arata drumul, unul al Absolutului/Spiritului/etc. care, invocat, se dă spre inghitire.... c. al doilea paragraf (de la sleep well....pana la walk on) transpune tema in alte coordonate, ale visului , ale imaginatiei (creatoare ) vezi “sleep”, precizand ca si la inceput (ziua a 7-a , jonny adica ioan din Halleluya brother, copilul) tendinta de …expansiune (ontologica) a iubirii, o incercare, clasica in fond, de a reface itinerariul esuat lamentabil in realitatea comuna prin actul creator: si aici, zborul va fi frant, desi copilul, are dreptatea de partea sa si lumina ii iese pe gura…. d. al treilea paragraf (ultimul) rescrie ruga Tatal nostru, ilustrand, in fapt, lumea babilonica (interna si externa) – vezi si Ascendent- in care coexista contrariile. Relatia tata-mama leagan/arma accepta, de aceasta data, contradictiile, suprimandu-le totodata prin “dumnezeea”, prin acel ceva care ne transcende (crezand/necrezand) destinele : (re)nasterea (vezi etc) revenirea in acasa –al-nostru e posibil, fiind oarecum dozata prin imagini a la geo dumitrescu (cred- e ora 3 am) Ultimul rand al textului aduce si mai aproape tema, in copiii care, butonand computer-ul, cauta o unitate uitata, ramanand numai gestul arhetipal, febril, al cautarii; e vremea osanzii, adica , al bunastarii, al reluarii ciclului, unde Iubirea, iarasi si iar se va cauta pe sine….prin noi, indelung ps: las cititorului (ne)placerea descoperirii si altor idei ascunse sau nu in text al dvs, acelasi, francisc, iubitorul…….
Sapphire -
Desi in genere nu ma impac eu cu astfel de abordari, recunosc, in fata unor asemenea texte, ca asta e propria mea problema. Dorin, m-am logat special, pentru ca un astfel de text merita atentie deplina, si, as indrazni eu a spune, merita si remarcat. Motive: ermetismul intr-o maniera destul de reusita (lejeritate a discursului in ermetism, asta da realizare), aparentele "scapari de ton" marca a eului auto-ironic si a mimatei detasari, constructia bine gandita si de amploare. Placut indeosebi modul in care ai "prelucrat" ideea aceea a cautarii, lasand loc concluziei nespuse: "Nu M-ai fi cautat daca nu M-ai fi gasit deja". Ca si ceea ce se uita de prea multe ori, faptul ca pamantul fagaduintei este inlauntrul nostru, acolo unde chipul Dumnezeului celui viu este Iubire, nu Judecator. caci judecata facuta fara dragoste este moarte, pe cand dragostea este cea care invie si da sens. Repet, e rar lucru sa pot spune ca, desi nu sunt de acord cu o astfel de abordare a unor teme atat de vaste si asupra carora, in general, se vorbeste in soapta si in preajma carora sa paseste cu sfiala, am avut parte de o lectura de exceptie. Daca imi vei ingadui, incerc sa iti spun si ceea ce mi se pare mie exagerat in poezia ta: "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" (nu ai reusit sa ma convingi ca dragostea poate "naclai"..., iar intoarcerea pe dos si semanarea furtunii... imi pare fortata), "vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (aici ori lipseste un "-i" de la toti, si-atunci e prea slaba imaginea, spune prea putin, ori... cel putin eu, in forma actuala, nu am reusit sa ii prind sensul), si... "sa aprindem tigari" - poate imi spui si mie ce are a face asta aici... ultimul vers sustine in sine tot.
francisc -
Sapphire, chei de lectură 2: 1. "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" = de-gradarea dragostei, coagularea ei, viscelarizarea ei, imbibarea trupului cu preaplinul ei, si, de aici, riscul permanent al "furtunii", al risipei.... 2."vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (stanca) = teza eternei reintoarceri cf Nietzsche cand vom retrai aceleasi vieti sau teza recuperarii timpului prin constientizarea copilului din stomacul nostru care, rotind stanca, adica revenind la origini urca din nou, ca Sisif, calca aceleasi urme pana la focul cel mare, din care..... 3. .... " aprindem tigari" = toate sunt una/ necesitatea detasarii/ privirii/ pregatirii/ luptei .... (4. multumesc pentru cuvinte)