Mere târzii

imaginea utilizatorului Călin Sămărghiţan
Cantilenă III

Vizuina caldă a morţii.
Pătura miroase a mâţii
pe care i-am aruncat în râu.
Pisica îi mai caută încă,
eu caut un loc în care să mă ascund.
Mă priveşte cu ură, cu spaimă,
dar nu ştie.

Mănânc pâine.
Va fi o iarnă lungă, îmi spun,
vor pune mai multă miere în stupi
şi-n casă va fi cald
şi în pat va fi cald
va fi cald sub pătura aia
ca şi cum
m-aş ascunde.

Comentarii

o poezie la fel de sărată ca sarea

o poezie la fel de sărată ca sarea slăvită la ospeţe. îmi pare că transmite excepţional starea, fără fasoane şi alambicuri. cred că este suficientă motivaţia pentru:

Foarte bine redată starea de

Foarte bine redată starea de mustrare a constiintei, de fugă, de ascundere...o ascunderea zadarnică fiindcă e prea aproape amintirea, atât de aproape că încălzeste, frige. Îmi aminteste de finalul din ,,Moartea căprioarei".
As fi pus primul vers ca titlu. E doar o părere.
E un poem datorită căruia ,,te-am iertat" că ai aruncat ,,mâţii" în râu :)Te felicit!
Cu drag, Mariana

Mulţumesc pentru intervenţiile care

Mulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu

Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!

frica de a afla adevarul vs frica

frica de a afla adevarul vs frica de a-l spune - doua unghiuri, o singura batalie.
Numai cine are de-a face cu viata afla asta.

Felicitari Calin!