Ela -
trebuia să trec apele decolorate de insomnie
să ating migdalii în ordine inversă
era un ritual în negru
ascuns
ca după o moarte
așteptată dintotdeauna
aveam două totemuri roase de fluturi
nu mai suportam rătăcirea darius
trebuia să port brățară de mayași
să îmi simt genunchii
să las din mine sângele
germinând plantații nesfârșite
de iasomie
să mă rostogolesc ca un cerc rănit
de violența unui silex subpământean
nu mă mai aștepta înverzit pe sub unghii
plămânii tăi mi-au luat demult soarele
nu pot urca mai departe
mă ascund în nașteri obscure
aici bântuie o răcoare neîmblânzită
Poezie:
Comentarii
alma -
Las aici un semn pentru încă o coincidență - brățara. Iată ce citeam acum. Prima strofă are ceva deosebit, ancestral, puternic. La fel ultimele două versuri.
Ela -
Alma, nu pot decât să spun că ceea ce există rămâne. ulțumesc. Am făcut câteva schimbări esențiale, chiar și la ultimele 2 versuri care cred eu că sunt mai bine așa construite și ca mesaj, și ca imagine, și ca ideatică.
alma -
Ce părere ai de varianta: "mă ascund în nașteri obscure"? pentru a nu repeta articolele nehotărâte.
Ela -
da, e mai bine și decât prima versiune publicată (că au mai fost vreo 3) și decât cea de aici, voi modifica la buna ta sugestie. merci.
Ela -
deși am vrut să evit "în_na"... dar sper să fie admis și așa.
Virgil -
"totemuri roase de fluturi"? nu stiu daca imi spune prea mult. mi se pare prea aglomerat textul si nu stiu de ce imi aminteste de silavia caloianu si stilul ei de a amesteca imagini. sau poate sint eu mai cautator dupa claritate zilele astea.
alma -
Mie tocmai metafora citată de Virgil mi-a atras atenția și o consider reușită (fluturii sunt din cei cenușii, nu?). Textul nu mi se pare aglomerat mai mult decât să însemne o poezie bună. Limita dintre clar și subțire e destul de fragilă. Ceea ce consider că nu are legătură cu textul și pare foarte personal este acel "darius" la care aș renunța în favoarea poemului.
Ela -
Virgil, nu e nimic din stilul Silviei Caloianu in stilul meu de a scrie. Afrimatia ta nu are nici un temei. Si nu e nimic aglomerat aici, e totul curgator si limpede, depinde cine si cum citeste. Cit despre totemuri (mayase sau nu) si de ce roase de fluturi, e simplu sa privesti cu un ochi traversand culturi. Si am perceput iar acest ceva care mi-l transmiti mereu: ca nu iti plac poeziile mele. Cred ca niciodata nu voi scrie pe gustul tau, de aceea te rog lasa-mi scrierile si mai ales poeziile asa cum sunt, fiindca macar nu frizeaza mediocritatea. La un text anterior m-ai acuzat de o cvasi-eruditie doar pt ca era - intr-un text personal - vorba de 3 scriitori pe care ii citesc mereu cu placere. Aici e vorba de elemente din cultura mayasa (asa, lasate discret, nici macr nu domina) care dau sens in poezie. Am obosit Virgil sa explic lucruri pe care multi tineri de 18-20 de ani le percep cu o incredibila acuratete. Ma deranjeaza atitudinea ta la scrierile mele, de aceea si postez atit de rar in ultimul timp. Alma, nu scot darius. E o punte de dialog cu un dublu pe care eu l-am simtit necesara. Si nu e nici macar personal, cu atit mai putin foarte personal. Altfel as fi incadrat la jurnal.
hecatonhir -
poem exotic între insomnie și iasomie, poem al unei mirese prinse într-un ritual desperecheat de o formă de umilință poetică sau renunțare poetizată. și iubirea are o civilizație a silexului, a obscurului, a unui sentiment ancestral și atavic. daca e ea neagră sau își schibă nuanța în ascuns... cine știe?! dacă am fost orb în citire... să fiu iertat!
Ela -
Dan, multumesc, ai unul dintre ochiul preabinevazator cit sa nu poata fi orb nici cind negrul ramine vizibil. Deosebit ai surprins esenta. :)
Ela -
erata: ai ochiul preabinevazator. scuze, incepusem ideea si am singularizat apoi. am uitat sa sterg.
Cristina -
mi-a placut "trebuia să trec apele decolorate de insomnie" si nu mi-au placut "plamanii tai" din ultima strofa. sar prea mult in evidenta, chiar dau isi au rostul lor. frumos spus:"nu pot urca mai departe mă ascund în nașteri obscure aici bântuie o răcoare neîmblânzită" si interesant "ascunsa" ideea nasterii "sange din sangele tau" exprimata in versurile:"să las din mine sângele germinând plantații nesfârșite de iasomie". este, intr-adevar, o aglomerare de imagini, dar te tin cu sufletul la gura si construiesc o poezie foarte buna
Virgil -
ma amuzi Ela, eu zic sa iti ajustezi histrionismele fiindca nu iti fac rau decit tie. ieri vizitam un "traiding post" de indieni navajo si hopi si pipaiam totemuri si tot felul de amulele si instrumente ceremoniale reale draga mea, asa ca te asigur ca stiu foarte bine ce sint alea totemuri, poate mai bine decit tine si fara sa "traversez culturi" asa in imaginatie. Eu n-am spus niciodata nici ca scrii prost si nici ca nu imi place cum scrii. Ma tem insa ca aceasta irascibilitate a ta fata de oricine nu te lauda iti va aduce multe dezavantaje. Eu iti recomand sa o iei cu un bob de umor si o lingurita de smerenie ca nu o sa iti faca rau de loc. Tot eu te incurajez ca sa scrii aici pentru ca te asigur ca aici, spre deosebire de alte locuri unde se poate accepta orice, aici daca scrii prost odata ti se va spune in fata si nu se va gudura nimeni doar pentru ca te cunoaste. Am ami spus-o si o mai spun, vreau ca Hermeneia sa fie un loc in care cei ce scriu bine sa rivneasca sa ajunga autori Hermeneia iar cei care scriu prost sa se teama sa publice aici. Ce faci tu in continuare depinde de tine. Si inca ceva, sa nu iti imaginezi ca eu nu scriu prost din cind in cind.
Ela -
Cristina, comentariul tau este echilibrat, ai surprins si puncte bune si puncte slabe. Acel "plaminii" va ramine inca, pina voi alege eventual o alta formulare. Nu e agloerare, e un fel de caleidoscop. Multumesc pentru surprinderea deteliata a imaginilor si starilor. Virgil, daca ai fi drept, te-as admira. daca m-ai cunoaste realmente, ti-ai da seama ca sunt departe de a fi histrionica si si mai departe de a fi cautatoare de laude si idolatrii ieftine. daca ai sti ca in 1993 am atins prima data totemuri indiene, si nu doar indiene, si ca inca le am cu mine, poate nu ai mai spune atit de usor ca totul e imaginar. Daca ai intelege ca eu apreciez cind cineva ma critica constructiv, dupa cum ai binevazut ca sunt receptiva la acest lucru modelindu-mi scrierile atunci cind un comentator sau altul vin cu solutii pertinente, atunci ai intelege si ca sunt un om modest si tolerant si calm in esenta calm. daca ai vedea o singura data cum sunt, ai intelege si cita semrenie este in mine. Singurul care are atitudinea aceasta fata de mine pe Hermeneia esti tu, iar asta din luna februarie. daca vei citi comentariile tale din decembrie pina in februarie pe pagina mea, vei vedea diferente. Nu vreau decit sa scriu. Imi pare rau ca nu ai cum sa vezi - nu neaparat face-to-face - ci realmente sa vezi din ceea ce comentez si scriu macar cum sunt cu adevarat. Eu nu mi-as permite sa iit pun tie etichete patologice asa cum faci tu. Desi as avea tot profesionalismul sa o fac. Imi pare rau ca recurgi la asemenea strategii, iar orgoliul nu iti face bine deloc. Iar tu stii asta. da, stiu ca scrii si foarte slab uneori, dar niciodata nu mi-as permite sa iti scriu intr-un coemntariu decit constructiv despre asta si sa propun solutii. Dupa cum vezi, esti singurul cu care am asemenea discutii pe Hermeneia, iar cea care chiar regreta, sunt eu. Ela