Memento

imaginea utilizatorului a.a.a.
a.a.a. -

Trec zilele
ca un fir de păianjen
între două cruci.

Soarele confundă parcele afumate.

Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută.

Firul tremură scurt,
nu se aude.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am

batori -

"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am chinuit din răsputeri să înţeleg sensul, poate mă ajuţi:)Ştiu că nu se face, dar la tine nimic nu este întâmplător, prin urmare, poate îmi sugerezi, măcar, sensul dorit de tine, dacă eu nu l-am găsit.
Îmi place foarte mult versul: "Firul tremură scurt,/nu se aude."
"Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută."
Am citit aşa: 1. se bea, se râde/ 2. la pomană,se salută."

text bun!

Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut

a.a.a. -

Singura problemă care ar putea să blocheze sensul vrut (sens deloc abscons) e felul parcelei... Dar ar fi trebuit să se înţeleagă, din context. E o parcelă de cimitir. Aşadar, "soarele confundă parcele afumate" se referă la uniformizarea identităţii dupa momentul morţii, la uitare, la etc, unde soarele, via lumină, e, fireşte, simbolul vieţii.

Mulţumesc frumos, Adrian. Chiar mă gândeam, mai apoi,

batori -

Mulţumesc frumos, Adrian. Chiar mă gândeam, mai apoi, după ce ţi-am scris, că poate parcela aceea să fie legată de cimitir. E bine că am reuşit să prind sensul corect, în cele din urmă, al formulării tale. Exact la parcelă mă împiedicasem.:)

cu drag,
s.b