Costi: Ia mai zi Fane, mai citești din cartea aia?
Fane: Taci mă, că ne aude șefu’.
Costi: Lasă mă, că a plecat. N-ai văzut, a plecat sus? A mers la birouri. Nu mai vine pînă la pauză. Mai bine zi tu dacă mai citești sau te-ai lăsat de prostii din alea?
Fane: Ce prostii mă? Nu-s prostii. E despre dragoste. Ce știi tu...
Costi: Bine mă, văd că acum te dai specialist. Ia zi. Ce ai mai citit?
Fane: Păi să vezi.. Da’ nu-ți spun...
Costi: Da’ de ce mă?
Fane: Că văd că faci mișto.
Costi: Nu fac mă. Nu fac. Spune.
Fane: Hmmm. Bine. Da’ să știi că la prima te-am taxat.
Costi: Lasă. Ia zi!
Fane: Păi zice că trebuie neaparat să cunoști femeia. Că nu se poate altfel. Că cică și ei îi place. Și tot din astea.
Costi: Să cunoști femeia?! Ha! Asta chiar că e bună!
Fane: ...
Costi: În veci de veci nu reușești tu asta.
Fane: Vorbești serios?
Costi: Mă faci să rîd. Cum să nu vorbesc serios. Să cunoști femeia e imposibil. Asta dacă nu e nebunie curată.
Fane: Păi de ce?
Costi: Păi așa. Că nu se poate. Asta e treabă mai încîlcită ca nylonul la undița lu’ tălălăul ăla de Chirivoi. De nu i-o mai putut-o descîlci nimeni. Cine l-o mai pus și pe nătărăul ăla să vină sîmbăta trecută la Ostrovăț... Asta e. Încîlceală mare. Femeia. Auzi măi... să cunoști femeia...!
Fane: Păi da’ ce? Noi nu o cunoaștem pe tanti Tița. De la bobine. Sau pe madam Paranghelu de la cadre? Ele nu-s femei?
Costi: Ei și tu. Femei.... Sînt femei și femei mă. Tu nu pricepi. Femeie e și mă-ta. Dar aia nu se socotește. Și Madam Corcoduș, de la cantină. Da’ la ele nu ai ce să cunoști. Nu pricepi?
Fane: Păi nu. Ce să pricep? Că mă încurci.
Costi: Păi vezi. Asta e. Deja le încîlcești. Și tu vrei să cunoști femeia. Abureli...!
Fane: Păi dacă tu zici că nu sînt femei.
Costi: N-am zis că nu-s femei. Am zis că nu se socotește. Că n-ai ce să cunoști la ele.
Fane: Da’ de unde știi tu mă? De unde știi tu ce e în inima lu’ madam Paranghelu și dacă se socotește?
Costi: Păi uite că știu.
Fane: Știi pe sărăcie. Zici că nu poți cunoaște femeia. Apoi zici că nu se socotește. Cine să te mai priceapă..?
Costi: Mă! Tu nu pricepi că treaba e complicată? Că cu femeia nu e de joacă? Că tocmai cînd ai zis că știi cu cine ai de-a face îți face felu’?
Fane: Face felu’? Cum îți face felu’?
Costi: Păi uite așa. Îți face felu’. Te lasă cu buza umflată cînd ai zis că ai pus mîna pe ea și o cunoști.
Fane: Și?
Costi: Păi și... Păi asta e. Nu o poți cunoaște. Nu se lasă cunoscută. Te lasă fără bani și vlagă și tot nu o cunoști.
Fane: Păi zice acolo că ea vrea să o cunoști...
Costi: Prostii! Vrea cum vreau eu să mă bată gașca lui Leonte. Așa vrea. Povești...
Fane: ...
Costi: De fapt să îți spun eu cum stau lucrurile, vrea să te vadă că te chinui să o descoperi dar tu tot în beznă să rămîi. Asta vrea. Asta îi face plăcere. Pisicologii ăia de au scris cartea aia au priceput invers treaba.
Fane: Hmmm...
Costi: Mai bine lasă dragostea și vino sîmbătă la Ostrovăț. Dacă e apa limpede dăm la știucă. S-o vezi ce se mai mișcă și cum zvîcnește. Mamă, mamă.... Hai la știucă și mai lasă tu femeia...