în wireless
stau întinsă pe patul îngust
cu gura deschisă
un ţânţar mă pişcă de limbă
tocmai când visam că vorbesc ceva
despre războiul trecut
sau epoca de pace îndelungată fără graniţe
ţintesc cu mitraliera
gângania căzută într-un crater pe lună
mă trezesc cu buzele însângerate
de atâta linişte şi cuvinte răpuse pe front
fără semne de întrebare
ca merele discordiei despicate cu toporul
ca o cutie neagră a pilotului ghilotinat
îndes puternic dopul şampaniei
să nu explodeze
beau doar apă dulce de la un izvor
sfinţit în zori de zi
Poezie:
Comentarii
textul mi se pare bun dar
Virgil -
textul mi se pare bun dar ultima parte (cu sirop de trandafiri si conjunctivita) mi se pare cam aiurea.
Să văd ce pot face. Şi mie mi
Cristina Moldoveanu -
Să văd ce pot face. Şi mie mi s-a părut puţin forţat finalul faţă de rest şi mulţumesc pentru opinia sinceră.
Vreau să adaug că siropul
Cristina Moldoveanu -
Vreau să adaug că siropul avea rostul lui, fiindcă dulcele rămâne mai puternic în amintire, poate găsesc altceva.
Raluca, mulţumesc pentru
Cristina Moldoveanu -
Raluca, mulţumesc pentru opinie, dar vezi tu, nu pot amputa poemul de pântece. Acolo e necesar să explic "amnezia". Mulţam pentru vizită oricum.
nu cred
francisc -
textul e brodat pe marginea unei glume. dar pb nu e asta ci trecerea de la registrul ludic, la cel dramatic. sa inteleg din text ca v-a intrat tantarul in gura si ati extras de aici o sentinta poetica?
Nu este vorba de nicio glumă.
Cristina Moldoveanu -
Nu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
vai vai si iar vai
francisc -
Cat de idiot pot fi incat sa nu observ metaforizarea tantarului si tristetea bufonica a poetei? As fi cel putin la fel de idiot sa intreb acum cum a intrat musca in gura in timp ce beatzi apa poeziei? Sa presupun ca route rul a perturbat zborul secsi al musculitei?
Domnule Cozan, nu înţeleg de
Cristina Moldoveanu -
Domnule Cozan, nu înţeleg de ce răspundeţi polemic şi acru, eu nu v-am atacat şi nu rezultă de nicăieri că v-aş considera idiot. Dimpotrivă, întreaga, absolut întreaga mea viaţă, am fost o persoană blândă, delicată şi foarte modestă. Fiindcă am scris poezii de aproape 6 ani, nu consider defel că ar fi bune, dar, datorită câtorva reacţii pozitive, le numesc cel puţin poezii şi atât. Ştiu, poate părea un paradox să spui că eşti modest, dar cred că mă cunosc destul de bine pe mine însămi.
La ţară la bunici, în copilărie, beam numai apă de izvor fiindcă localnicii considerau acolo că apa din fântâni nu e bună de băut. Astfel în scurtul moment de gură deschisă cu ulciorul lângă buză (probabil după ce am termiant de băut) a intrat rapid, ultrarapid o muscă, adânc în gâtul meu. M-am cam speriat şi familia a râs de mine, ca şi cum inventam. Eu nu am inventat abslout nimic întreaga viaţă şi atunci am reuşit să vomit musca şi să dovedesc că nu minţeam, dar oricum pe nimeni nu interesa acest fapt. Am învăţat în 41 de ani că aceia care spun că adevărul nu interesează pe nimeni au dreptate. Eu nu ştiu ce este route rul, e ceva ciudat în ce aţi scris, dar e atât de absurd să aveţi fantezii secsi pe pagina poeziei mele. Eu am fost tipul ascetului întreaga viaţă şi nu prea îi înţeleg pe cei ca dvs. cu astfel de deviaţii, nu mi s-a întâmplat niciodată.
De fapt , dacă mă gândesc
Cristina Moldoveanu -
De fapt , dacă mă gândesc logic, probabil musca aceea era captivă în ulcior şi apoi a nimerit mai rău....scuze tuturor pentru explicaţii.
Mult stimata doamna,
francisc -
Atrag atentia, la modul principial, si nu pentru ca sa ma aflu ca ciosvalrta in varza sau ca varza in oala, data fiind pasiunea mi recenta pentru ceșcute (de aici trimiterea la ulcele, ulcior oale si oloaie) atrag atentia, spun, asupra faptului ca oricat v-ati stradui nu veti reusi sa ganditi ilogic! Stimata doamna, gandirea, zic, nu eu, ci marii logicieni si cavaleri ai Spiritului Absolut, asadar, eu nu fac acum decat un mic omagiu - departe de mine altceva, parol - zic deci ca o gandire este fie logica si atunci exista, fie ilogica si atunci nu mai e gandire! Logic! "De fapt, daca ma gandesc logic", pacat de diacritice si pacat, mare pacat de musca aia! Dar mare noroc este ca nu fu musca tze-tze!
Corect domnule Cazan,
Cristina Moldoveanu -
Corect domnule Cazan, gândirea în tradiţie veche este definită ca un act logic. Îmi place tomul dvs. glumeţ şi de data aceasta m-aţi prins cu musca pe căciulă sau pe lângă...m-am grăbit când am făcut adaosul în ultimul comentariu. Cu prietenie, o doamnă desuetă.
P.S. V-am scris, fără
Cristina Moldoveanu -
P.S. V-am scris, fără intenţie rea, numele greşit, scuze.
părere
margas -
Ce este expresia 'merele discordiei'?
Ce este cuvântul 'puterninc'?
Țănțarul 'pișcă'? Cum face asta?
Ce este o cutie neagră 'a pilotului'?
Mulțumesc pentru eventuala clarificare
Mulţumesc pentru sancţionarea
Cristina Moldoveanu -
Mulţumesc pentru sancţionarea greşelii typo Marga. Cât despre celelalte, aşa le-am gândit eu. Poezia nu se explică, se citeşte şi se place sau nu. Desigur că expresiile acelea au un sens, dar după cum spune poetul "Un poem nu trebuie să însemne ceva, ci să fiinţeze" ("A poem should not mean, but be") - extras din Arta poetică a lui Archibald MacLeish. De data aceasta (şi desigur ştiu că nu e prima oară) poemul meu nu "trăieşte" pentru tine sau pentru alţii, atâta tot. Dacă aş căuta tot felul de "purici" în poeziile altora, inclusiv în ale tale - şi acolo e plin, dar poeziile altora "trăiesc", spre deosebire de ale mele. Doar nu suntem copii mici să credem că poezia trebuie să explice sau să declare ceva şi cum am spus de atâtea ori, nimeni nu se poate explica pe sine perfect ca un robot, ar trebui sute de mii de pagini şi nici atunci nu ar fi destul. Ar fi anormală o poezie ca abecedarul, mai clară chiar (că oricum la valoarea simbolică a artei nu se poate renunţa).