poema -
~ poem revizuit ~
tu eşti al doilea crin
îmi şopteai uneori
eram mică, erai castel de nisip
eram o undă de apă, te scăpam printre peşti
te lăsam apoi să mă străbaţi cu ale tale corăbii de fier
mai uiţi tu ferestrele către mare să fie întâlnite de vânt? te mai pierzi tu aşa?
aerul vibra apoi a ambră, a cetini
aşa era pe atunci,
ciuturile erau pline cu ceai chinezesc
care chiar plânge
căzând
mă îmbrac din tine, eşti frumos ca brânduşele
eşti alb
eşti calin
gândul tău miroase a mosc, a licurici noaptea
pe mine mă umbreşte un vis,
sunt o pală de vânt deja-vu;
aceasta este nunta a doua,
îţi spun.
ce firesc aş rămâne în sângele tău…
e călduţ
ca o casă cu multe, multe perdele.
Poezie:
Comentarii
interesant. ce vrea sa
Virgil -
interesant. ce vrea sa insemne "revizuit"? sint, cum sa spun, "dragute" poemele tale de dragoste si sint cu siguranta poezie. dar ma intreb daca poti oare sa scrii mai conturat, sa treci de faza aceasta "budista", meditativa. ma intreb daca dincolo de blana si perdele textul tau poate avea colti sau neprevazut.
resp.
poema -
e pur și simplu așa, am eu obiceiul ăsta de a-mi revizui din poeme, poate pentru că și eu îmi schimb percepția cu privire la ceea ce scriu, pe măsura trecerii timpului. nu e bai, dacă nu sunt (încă) publicate. colți nu cred să aibă vreodată nici poezia nici proza, însă ceva ca să te pună pe gânduri, tot să fie, sper eu. îți mulțumesc pentru semn.