mi-a plăcut mult atmosfera de nostalgie și reflectare în urma trecerii din poezie. am totuși câteva cuvinte să îți las: - "gara_rănită" poate fi evitată cumva alăturarea ra_ră? - ceva ambiguu de tot în strofa 3: "mă ambiționez să dau foc umbrelelor de ploaia" (iar acel "ambiționez" diluează poeticul) - prea aproape de sentimentalism "batista plină de amintiri" - typo la "șopteste" remarc, dincolo de aceste mici imperfecțiuni, 2 grupaje deosebite, ca imagine și stare: "asemenea soarelui care în fiecare dimineață se așează într-o cutie de lemn așteptând lumina" - soarele care el însuși așteaptă lumină, da, nu cred că am mai citit până acum. "sunt sigur că n-are cuvinte mereu ghicește furtuna fără contur" - aici este iar ineditul autorului de a percepe lipsa de superficial până și în fenomenele exterioare/interioare cele mai puternice.